Auditul și controlul imobilizărilor corporale

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Într-un domeniu de activitate atât de nou şi în condiţiile în care este necesară armonizarea legislativă şi practica profesională la standardele din domeniu din Comunitatea Europeană, lucrarea de faţă, pentru mine, constituie o încercare în abordarea auditului imobilizărilor corporale, reprezentând trecerea de la teoria şi metoda impuse de standardele europene la concretul activităţii practice.

Am ales imobilizările corporale întrucât:

- la majoritatea întreprinderilor, cu deosebire la întreprinderile industriale, deţin ponderea cea mai mare în totalul activelor imobilizate, iar modul de contabilizare influenţează rezultatele financiare declarate;

- sunt destinate dezvoltării sau întreţinerii activităţilor sau activităţilor deja existente în întreprindere.

- fac parte din structurile bilanţului direct legate de evaluarea poziţiei financiare.

- prin faptul că ele generează către întreprindere beneficii economice viitoare, contribuie direct sau indirect la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului. Beneficiile economice viitoare se pot exprima prin cele mai diferite forme de avantaje viitoare, cum ar fi: obţinerea de venituri, reduceri de cheltuieli, avantaje economice, sociale sau de alta natură;

Beneficiile economice viitoare incorporate în active pot intra în întreprindere în mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:

a) utilizat separat şi împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producţia de bunuri destinate vânzării de către întreprindere;

b) schimbat cu alte active;

c) utilizat pentru stingerea unei datorii;

d) repartizata acţionarilor întreprinderii;

Performanta acestora se regăseşte în calitatea produselor realizate şi serviciilor prestate şi implicit în cifra de afaceri şi în rezultatul exerciţiului financiar. Toate constatările efectuate au la bază documentele de lucru întocmite pe care se bazează susţinerile.

O altă perspectivă , care a stat la baza alegerii acestei teme , o constituie posibilitatea ca în viitor să pot accede la această profesie, de auditor.

CAP. 1. PREZENTAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CONTEXTUL APLICĂRII STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE

1.1. Terminologia utilizată de Standard

Definiţia

Potrivit Standardului, imobilizările corporale – terenuri şi mijloace fixe sunt acele active care îndeplinesc cumulativ două condiţii:

- sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

- este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade;

Valorile folosite în contabilitatea imobilizărilor corporale:

1. Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate din depreciere.

2. Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între doua părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv

3. Costul activului reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcţiei acestuia.

4. Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează ca o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate.

5. Durata de viata utila reprezintă:

a) perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării; sau

b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează ca vor fi obţinute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.

În determinarea duratei de viata utila a unui activ trebuie luaţi în considerare următorii factori:

- nivelul estimat de utilizare de către întreprindere;

- uzura fizica estimata;

- uzura morala;