Controlul Fiscal - Mecanism de Combatere a Evaziunii Fiscale în România

INTRODUCERE

Controlul fiscal este instrumentul pe care îl au la îndemână puterile publice pentru supravegherea si determinarea prin metode si tehnici specifice, asigurării constituirii resurselor financiare publice, in speţa a veniturilor fiscale, parte covârşitoare a celor dintâi.

Totodată, prin control fiscal se înţelege ansamblul activităţilor destinate a asigura respectarea obligaiilor de declarare si calculare corecta, precum si de plata la termenele legale a impozitelor, taxelor si altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat , bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale, denumite in general obligaţii fiscale.

Cunoaşterea de către organele competente a modului de desfăşurare a activităţilor economice in condiţiile legale si ale liberei iniţiative este o cerinţa a conducerii pe baza criteriilor de profit.

Controlul fiscal are drept scop creşterea gradului de conformare fiscala a contribuabililor si reducerea fenomenului evazionist.

Controlul fiscal permite administraţiei fiscale ca in termenul de prescripţie sa constate si sa înlăture omisiunile, subevaluările si erorile de impozitare.

Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice si juridice, romane si străine, care au obligaţii fiscale si care se numesc contribuabili.

Ministerul Finanţelor ia masurile necesare pentru: asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.

Controlul fiscal presupune respectarea unor reguli unitare de acţiune si adoptarea unor procedee, tehnici si modalitati sau instrumente de control specifice, care raman general valabile.

a) Din punct de vedere al scopului pentru care este efectuat, controlul fiscal

poate fi:

- informativ care are un caracter educativ, având drept scop informarea agenţilor economici nou înregistraţi asupra drepturilor si, mai ales asupra obligaţiilor fiscale ce le revin;

- de rutina, care are scopul de a menţine legătura cu contribuabilii si urmărirea modului de respectare a obligaţiilor de înregistrare ca plătitori de impozite si taxe si de respectare a obligaţiilor fiscale.

b) Din punct de vedere al sferei de cuprindere a impozitelor si taxelor, controlul fiscal poate fi:

- general, atunci când sunt cuprinse in verificare toate impozitele si taxele datorate de contribuabil. Acest control este considerat normal si se realizează la sediul plătitorului, având drept scop controlul tuturor aspectelor privind aplicarea de către contribuabil a legilor si reglementarilor fiscale pe o perioada mai îndelungata de timp, de regula de la ultimul control fiscal pana la zi;

- parţial, când se efectuează controlul anumitor categorii de impozite si taxe. Controlul general este specific economiilor cu un sistem fiscal integrat, in timp ce controlul limitat se regăseşte in tarile care au administraţii diferite pentru impozite si taxe.

c) Din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului fiscal, acesta poate fi:

- complet, când sunt controlate toate operaţiunile, documentele si evidentele care stau la baza calculării si urmăririi unui impozit;

- selectiv, când sunt controlate numai anumite operatiuni , documente sau perioade cu privire la calculul si evidenta unui impozit.

d) Din punct de vedere al cunoaşterii realităţii unor operatiuni ce nasc obligaţii fata de stat, controlul fiscal poate fi:

- documentar, când inspectorul fiscal examinează forma si conţinutul evidentelor pentru stabilirea realităţii si legalităţii operaţiunilor, pe baza documentelor prezentate de contribuabil. Scopul principal al controlului este compararea evidentelor contabile si a documentelor primare cu datele din declaraţiile depuse de contribuabil, in vederea stabilirii corectitudinii sumelor plătite precum si a respectării termenelor de plata;

- faptic, atunci când se controlează existenta mijloacelor materiale si băneşti si modul cum acestea sunt reflectate in contabilitate.

Pornind de la faptul ca resursele financiare publice se constituie si se gestionează printr-un sistem unitar de bugete (bugetul de stat, bugetele asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, etc.), controlul fiscal trebuie văzut ca un instrument important de realizare a veniturilor fiscale cuprinse in aceste bugete.

Controlul fiscal cuprinde controlul declaraţiilor depuse de contribuabili, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabili in scopul obţinerii unor deduceri, restituiri sau rambursări.

De asemenea, controlul fiscal urmăreşte:

- încasarea tuturor impozitelor si taxelor datorate de contribuabili la termenele prevăzute in legi si in cuantumul stabilit in funcţie de baza de impozitare si cotele care se aplica acesteia;

- depistarea impozitelor si taxelor sustrase de la plata către bugetul de stat ori bugetele locale si atragerea lor la aceste bugete in funcţie de destinaţia prevăzuta prin lege sau norme;

- semnalarea unor carente legislative care favorizează evaziunea fiscala sau îngreunează încasarea la buget a veniturilor fiscale pentru a furniza fundamentele pentru imbunatatirea legislative.

In acest sens, contribuabilii sunt obligaţi sa declare cu sinceritate la termenele legale veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obţinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care generează titluri de creanţa fiscala. Când legea nu prevede obligaţia de depunere a declaraţiei de impunere, contribuabilii răspund de declararea corecta a obligaţiilor fiscale , in condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, contribuabilii sunt obligaţi sa evidenţieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitati desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege.

Pentru realizarea finalităţii controlului fiscal este necesare îndeplinirea următoarelor cerinţe:

- un cadru organizatoric care sa definească responsabilităţile celor cărora li se conferă atribuţii de control fiscal, precum si sa asigure garanţii de realizare a acestor atribuţii in afara oricăror imixtiuni din afara sistemului fiscal [n realizarea activitati de control, dar si in afara oricăror abuzuri din partea organelor de control fiscal;

- un cadru legislativ cat mai simplu, mai complet si mai elastic (in sensul permiterii perfecţionării rapide a cadrului legislativ in vederea închiderii oricăror portiţe de evaziune);

- un personal calificat si motivat care sa realizeze in condiţiile cele mai bune activitatea de control;