Delimitări și Premise Privind Bilanțul Contabil

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI PREMISE PRIVIND BILANŢUL CONTABIL

1.1. BILANŢUL CONTABIL - DOCUMENT CONTABIL DE SINTEZĂ PRIVIND SITUAŢIA PATRIMONIALĂ

Bilanţul reprezintă un instrument contabil de mare importanţă în procesul conducerii, fiind necesar atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea finanţelor, utilizarea şi recuperarea fondurilor, cât şi pentru stabilirea unor drepturi şi obligaţii şi a unor răspunderi şi cointeresări provenite din activitatea de gospodărire şi dezvoltare a patrimoniului.

Conducerea eficientă a activităţii oricărui agent economic şi cunoaşterea rezultatelor obţinute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale, sunt posibile în activitatea curentă prin analiza datelor asigurate de evidenta economică, în cadrul căreia locul cel mai important îl ocupă evidenţa contabilă, însă în cea de perspectivă acest deziderat se poate realiza numai prin analiza informaţiilor pe care le oferă bilanţul contabil.

Bilanţul contabil poate fi definit ca reprezentând documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea şi generalizarea datelor agenţilor economici şi instituţiilor publice, învr-o formă sistematică şi unitară, care permite o prezentare de ansamblu, o analiză detaliată şi un control al activităţii derulate şi rezultatelor obţinute la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune.

Datorită posibilităţilor sale informative, bilanţul constituie un instrument

deosebit de important în procesul de fundamentare a deciziilor pe care le adoptă organele de conducere în vederea dirijării activităţii curente şi îndeosebi a celei de perspectivă, precum şi pentru efectuarea îndrumării,şi a controlului privind modul de îndeplinire a prevederilor de natura economică şi financiară.

Bilanţul contabil, prin structura pe care o are şi implicit prin datele pe care le conţine, reflectă, în comparaţie cu anul precedent şi după normele metodologice unitare, în mod sistematizat şi sintetizat, activitatea desfăşurată de fiecare agent economic la sfârşitul fiecărui trimestru şi pentru întregul an financiar.

Importanţa pe care o prezintă bilanţul, în mod sintetizat, se poate reliefa prin următoarele aspecte mai importante:

• constituie mijloc de cunoaştere, control şi analiză a activităţii agenţilor economici de către consiliile de administraţie, adunările generale ale acţionarilor sau asociaţilor, de organele fiscale, de statistică şi altele;

• informaţiile pe care le oferă stau la baza fundamentării a numeroase decizii privind activitatea curentă şi îndeosebi cea de perspectivă;

• constituie un factor mobilizator pentru îmbunătăţirea conţinutului şi organizării evidenţei contabile, care trebuie să asigure datele necesare, exacte şi la timp, în vederea elaborării sale în mod corespunzător şi la termenele prevăzute.

Condiţia fundamentală pe care trebuie să o îndeplinească bilanţul o constituie reflectarea realităţii privind elementele de activ şi de pasiv existente la dispoziţia agentului economic. în acest scop este necesar ca operaţiile economice să fie înregistrate integral, corect şi la timp, pe baza documentelor justificative în care au fost consemnate. Se impune compararea periodică a operaţiunilor din conturi cu situaţia de pe teren, şi verificarea exactităţii înregistrărilor din conturi.

Pentru asigurarea conţinutului real al bilanţului contabil este foarte important sa se calculeze cât mai exact costul efectiv, iar evaluarea indicatorilor importaţi să se facă la aceste costuri la preţuri efective.

Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar, după aceleaşi norme metodologice, ceea ce determină aprecierea corectă şi comparativ a activităţii şi pentru realizarea centralizării la direcţiile generale ale finanţelor şi controlul financiar de stat şi la alte organisme interesate.