Factoringul Internațional

Introducere

În lucrarea “Factoring International” am urmărit să reliefez rolul important al operaţiunilor de factoring, alături de alte operaţiuni de finanţare similare.

Lucrarea este axată pe prezentarea metodelor moderne şi eficiente de finanţare a agenţilor economici care se ocupă de comerţul exterior.

Cea mai dificilă problemă cu care se confruntă firmele româneşti în perioada actuală este asigurarea resurselor financiare în volumul şi perioada necesară şi la un cost rezonabil.

Finanţarea comerţului exterior prin metodele moderne este sensibil mai eficientă decât finanţarea prin modalităţi clasice de creditare.

Livrarea unui bun sau prestarea unui serviciu cu plată la termen reprezintă punctul forte de creştere a exporturilor, însă această facilitate oferită importatorilor poate determina creşterea riscurilor la care exportatorii sunt expuşi până la data încasării. Încasarea creanţelor poate deveni o problemă care ar afecta serios activitatea exportatorului.

Lipsa temporară de lichiditate, ca urmare a livrării cu plata la termen, obligaţia onorarii la timp a datoriilor angajate faţă de terţi, alţi factori interni şi externi care acţionează asupra economiei unei ţări pot transforma o afacere profitabilă într-o afacere păguboasă

Asemenea probleme pot fi rezolvate prin apelarea de către exportatori la tehnicile moderne de finanţare. De aceea, exportatorii trebuie să fie conştienţi asupra posibilităţilor existente pentru acoperirea riscurilor şi pentru transformarea în lichidităţi a creanţelor scadente la termen şi să apeleze la acele tehnici de finanţare care sunt favorabile.

Se manifesta mari reticenţe la utilizarea factoring-ului, ca urmare a neînţelegerii conţinutului, necunoaşterii modului de folosire şi nesesizării avantajelor multiple implicate sau mobilizarea imediată a creanţelor scadente reprezintă o necesitate pentru exportatori. În această lucrare am prezentat rolul important al comerţului exterior în dezvoltarea realţiilor dintre ţări acum, totodată aderaţi la Uniunea Europeană şi modul în care Banca Import-Export a României, BRD, sprijină dezvoltarea prin tehnicile speciale de finanţare, asigurare, garantare. Am prezentat gama largă de produse oferite de BRD. tinzând să corespundă problemelor ridicate de exportatori. În continuarea lucrării, pentru modalităţile de finanţare moderne, am început cu definirea noţiunilor implicate, după care am evidenţiat conţinutul acestor şi modul lor de utilizare, cu accent pe produsul bancar numit factoring.

În mod detaliat, am prezentat modalitatea de derulare a operaţiunii de factoring la BRD. continuând cu implementarea unui exemplu de Acord Global de Factoring, contractat de o societate comercială,

S.C. SUBLICOM S.A., care a apelat la BRD. pentru finanţarea pe bază de creanţe comerciale, crenţe apărute în urma relaţiilor comerciale internaţionale cu partenerii străini.

În final, am punctat avantajele, dar şi eventuale dezavantaje ale folosirii tehnicilor de finanţare prin operaţiuni de factoring, pentru părţile implicate: exportator, importator, finanţator.

În condiţiile integrării României în Uniunea Europeană, aceste tehnici moderne de finanţare devin o necesitate pentru tot mai multe firme, care trebuie să fie competitive pe pieţele externe.

CAPITOLUL I. FACTORINGUL INTERNATIONAL

I.1. Conceptul de factoring

Factoring-ul reprezintă un mecanism de finanţare prin care se obţin lichidităţi din vânzarea de facturi a căror scadenţă nu depăşeşte de regula 180 zile, prin preluarea de către societatea cumpărătoare (bancă comercială, societate de factoring etc.), de la clientul beneficiar, a facturilor acestuia, contra unei sume de bani (agio).

Factoring-ul se materializează într-un contract încheiat între o parte, denumită “aderent”, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii şi o societate bancară sau o instituţie financiară specializată, denumită “factor”, prin care acesta din urmă asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţie riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.

I.2. Originea operaţiunilor de factoring

Cu o utilizare recentă şi mai puţin dezvoltată în România, factoring-ul nu este un concept nou, ci unul ale cărui origini s-au conturat încă din Roma antică atunci când producătorii sau comercianţii bogaţi îşi angajau agenţi sau factori în scopul gestionării vânzărilor de mărfuri.

O primă ascensiune a factoring-ului şi a factorilor (agenţi de factoring) s-a realizat în secolul al XIX-lea în SUA ca urmare a creșterii populaţiei pe continentul American şi implicit a cererii de mărfuri textile, care, în acele vremuri, erau importate din Europa. În aceste condiţii, exportatorii europeni, fără a avea la dispoziţie mijloacele moderne de comunicare întâlnite astăzi (telefon, fax, transport aerian) şi cu un nivel redus de cunoaştere a pieţei americane, au apelat la factori în scopul formării, menţinerii şi vânzării stocurilor de marfă în SUA. Astfel factorii asigurau preluarea fizică a mărfii, depozitarea ei, identificarea clienţilor, vânzarea şi încasarea mărfurilor vândute, în scopul unei remuneraţii sau al unui comision încasat de la exportatorul european.