Cuprins
- INTRODUCERE 2
- I.POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE 3
- 1. Instrumentele structurale. Prezentare generală 6
- II. FONDUL SOCIAL EUROPEAN 9
- 1. Istoric 9
- 1.1. Apariţia Fondului Social European 9
- 1.2. Evoluţia Fondului Social European 11
- 1.3. Piaţa unică şi globalizarea 13
- 1.4. Strategia Lisabona 15
- 2. Cadru juridic 15
- III. FONDUL SOCIAL EUROPEAN AZI 24
- 1. Perspective şi priorităţi 24
- 2. Gestionarea Fondului Social European 25
- 3. Regiuni eligibile 26
- 4. Domeniile de finanţare ale Fondului Social European 27
- IV. FONDUL SOCIAL EUROPEAN ÎN ROMÂNIA 28
- 1. Mecanisme şi structuri implicate în gestionarea asistenţei financiare nerambursabile în România 28
- 1.1. Planul Naţional de Dezvoltare 28
- 1.2. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 31
- 1.3. Autorităţi de management şi programe operaţionale 33
- 2. Programe operaţionale finanţate din FSE 39
- 2.1. Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA) 40
- 2.2. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) 48
- V. EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ 60
- VI. CONCLUZII ŞI OPINII 67
- BIBLIOGRAFIE 72
- ANEXE 73
Extras din disertație
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă îşi propune să facă o analiză a domeniului amplu al Instrumentelor Structurale, punând un accent deosebit asupra Fondului Social European şi a cadrului general şi legal de implementare a acestuia în România, şi, prin exemplificare, să aducă în prim plan cele două programe operaţionale care vor finanţa proiecte din FSE, ca şi documente programatice elaborate de către o Autoritatăţile de Management care le gestionează.
Motivul alegerii acestui subiect, Fondul Social European, a fost determinat în primul rând de noutatea şi amplitudinea domeniului de studiu. Odată cu aderarea României la UE, ţara noastră beneficiază de fonduri europene nerambursabile, în vederea apropierii condiţiilor economice şi sociale naţionale de cele ale ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană, pentru îmbunătăţirea nivelulul de viaţă al cetăţenilor români, azi cetăţeni europeni. Gestionarea fondurilor comunitare se realizeză într-un cadru nou, în conformitate cu regulile comunitare şi dispoziţiile naţionale şi în baza unor strategii coerente, elaborate la nivel naţional, dar în strânsă legătură cu prevederile stabilite prin strategiile UE, iar domeniul de activitate care urmăreşte utilizarea corectă şi eficientă a acestor fonduri este destul de sensibil, datorită atât interesului major pe care îl prezintă pentru societatea românească, cât şi complexităţii şi amplorii sale. Noutatea domeniului reprezintă o provocare, iar alegerea temei a fost determinată de numărul redus de materiale, care au tratat subiectul, pe plan teoretic, situaţie pe deplin explicabilă având în vedere data, relativ recentă, de la care România beneficiază de aceste fonduri.
A doua motivaţie ţine de raţiuni profesionale. Domeniul meu de activitate fiind conex temei lucrării, alegerea a fost determinată de accesul mai facil la materialul necesar studierii acestui subiect, care, în acelaşi timp m-a ajutat în înţelegerea mai exactă a modalităţilor de implementare a fondurilor, având în vedere interesul meu profesional în managementul Instrumentelor Structurale.
I. POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE
Baza legală a politicii de coeziune o constituie:
Art. 158 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană: “În scopul promovării unei dezvoltări armonioase, CE trebuie să ia măsuri care să conducă la întărirea coeziunii sale economice şi sociale. Concret, scopul CE trebuie să conducă la reducerea disparităţilor între nivelele de dezvoltare ale regiunilor sale şi la promovarea regiunilor mai puţin favorizate sau a insulelor, inclusiv a zonelor rurale”,
Regulamentele Consiliului UE care conţin prevederile generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune.
Uniunea Europeană a fost şi rămâne una dintre cele mai de succes creaţii din istoria relaţiilor internaţionale, o realitate greu de descris datorită complexităţii raporturilor juridice stabilite între statele membre şi instituţiile comunitare.
Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană reprezintă una dintre cele mai prospere zone din lume şi, potenţial, una dintre cele mai competitive. Cu toate acestea, existenţa unor disparităţi semnificative privind prosperitatea şi productivitatea între statele membre şi între regiunile acestora determină slăbiciuni structurale majore .
Disparităţile regionale au crescut în mod semnificativ, o dată cu integrarea celor 12 noi state membre în mai 2004 şi ianuarie 2007 , existând inegalităţi complexe între statele membre şi celelalte regiuni datorate diferenţelor în ceea ce priveşte:
• infrastructura;
• produsul national brut/capita;
• calitatea mediului înconjurător;
• şomajul şi abilităţile forţei de muncă relevante pentru dezvoltare;
• mărimea şi diversitatea afacerilor;
• nivelurile de inovaţie şi utilizarea tehnologiei în afaceri.
Având în vedere aceste inegalităţi şi dificultăţile economice pe care acestea le generează, pentru îmbunătăţirea funcţionării Pieţei Unice Europene, a fost elaborată Politica de coeziune a Uniunii Europene. Pornind de la ideea că o bună funcţionare a Pieţei Unice Europene, va duce, la rândul ei, la creşterea competitivităţii Uniunii Europene şi va genera creşterea veniturilor, aducând beneficii pentru economia întregii Uniuni Europene, Politica de Coeziune, coroborată cu politicile de protecţie a mediului şi politica egalităţii de şanse va conduce la promovarea unei dezvoltări durabile în cadrul Uniunii Europene, reducând, astfel, inegalităţile existente, pentru ca toate regiunile şi grupurile sociale să poată contribui şi beneficia de pe urma creşterii economice a Uniunii Europene.
Obiective
De-a lungul timpului, pe tema politicii de coeziune, au avut loc o serie de dezbateri, care au scos în evidenţă necesitatea concentrării acesteia asupra unui număr mai redus de probleme, esenţiale pentru asigurarea coeziunii la nivelul Uniunii Europene. Pentru perioada 2007-2013 obiectivele politicii de coeziune sunt :
• convergenţă,
• competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă,
• cooperarea teritorială europeană.
Obiectivul convergenţă urmăreşte accelerarea convergenţei celor mai puţin dezvoltate state membre şi regiuni, prin îmbunătăţirea condiţiilor de creştere economică şi de ocupare, prin sporirea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul fizic şi uman, în dezvoltarea inovaţiei şi ştiinţei în cadrul societăţii, adaptabilitatea la schimbările economice şi sociale, protejarea şi ameliorarea mediului, precum şi eficienţei administrative. Acest obiectiv va constitui prioritatea Fondurilor .
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fondul Social European.doc