Fraudă și Eroare în Auditul Situațiilor Financiare

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND FRAUDA ŞI EROAREA ÎN AUDITUL FINANCIAR

1.1. DEFINIREA CONCEPTELOR DE AUDIT FINANCIAR, FRAUDĂ ŞI EROARE ÎN AUDIT

În contextul economic actual, se ştie că o entitate patrimonială care-şi realizează evidenţa contabilă în conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate, are o activitate credibilă şi corectă. Faptul că se efectuează verificarea activităţii de către un bun profesionist, cu calităţi profesionale şi morale deosebite, duce la obţinerea uneia dintre calităţile importante ale informaţiei financiare, şi anume, credibilitatea ei. În acest context, importanţa auditului financiar constă în sporirea credibilităţii informaţiei din situaţiile financiare, necesară pentru deciziile viitoare ale utilizatorilor acestora; iar faptul că informaţia a fost obţinută şi prezentată în conformitate cu standardele şi principiile contabile general acceptate îi conferă un plus de credibilitate (Anexa nr. 1).

Cuvântul „audit” îşi are originea în latinescul „audiere” care înseamnă „a asculta, a audia”. În literatura de specialitate din ţara noastră şi din străinătate, specialiștii au definit activitatea de audit ca fiind exprimarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate. Auditul poate fi definit ca fiind „un proces sistematic de obţinere şi evaluare obiectivă a unor afirmaţii privind acţiunile şi evenimentele cu caracter economic în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmaţii cu criteriile prestabilite precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi”.

Pe de altă parte, auditul constă într-un ansamblu de activităţi legate între ele (un proces) desfăşurate de către auditori sau de către alţi experţi, care pe baza cunoştinţelor lor teoretice şi practice şi în urma însărcinărilor primite de la anumite organe analizează informaţiile şi operaţiunile unei entităţi sau referitoare la o anumită activitate în vederea oferirii unei asigurări prin intermediul unei opinii sau în vederea formulării unor recomandări În ţările anglo – saxone de azi, acest termen are semnificaţia unei revizii a informaţiilor contabile şi de altă natură, realizată de către un profesionist independent în vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii informaţiilor auditate

Obiectivul primordial al auditului a evoluat în timp de la detectarea fraudelor şi erorilor la certificarea situaţiilor financiare, la verificarea conformităţii acestora cu anumite criterii prestabilite.

Evoluţia auditului şi a modului de percepţie a obiectivelor auditului (Anexa nr. 2) este reflectată de R.G. Brown astfel:

Tabelul nr. 1.1. Periodizarea istoriei auditului

Perioada Obictivele auditului Mod de verificare Importanţa controlului intern

Antica-1500 Detectarea fraudelor Detaliat Nerecunoscut

500-1850 Detectarea fraudelor Detaliat Nerecunoscut

1850-1905 Detectarea fraudelor şi a erorilor funcţionale Câteva testări; în princiapal detaliat Nerecunoscut

1905-1933 Determinarea gradului de sinceritate în raportarea situaţiilor financiare; detectarea fraudelor şi erorilor Detaliat, dar şi pe bază de testare Uşoară recunoaştere

1933-1940 Determinarea gradului de sinceritate în raportarea situaţiilor financiare; detectarea fraudelor şi erorilor Pe bază de testare Trezirea interesului

1940-1960 Determinarea gradului de sinceritate în raportarea situaţiilor financiare; detectarea fraudelor şi erorilor Pe bază de testare Accent puternic

Sursa: Manual de Audit Financiar Şi Regularitate, p. 102, http://www.curteadeconturi.ro /sitesccr/RO/Control% 20si%20Audit/Documente/Manual%20audit%20financiar.pdf

Așa cum se poate observa din tabel, de-a lungul timpului, sensul cuvântului de audit a fost diferit, însemnând :

- Detectarea fraudelor şi a erorilor - din antichitate până în perioada 1905;

- Detectarea fraudelor şi erorilor; exprimarea unei opinii cu privire la corectitudinea situaţiilor financiare – perioada 1905-1940;

- Determinarea gradului de sinceritate în raportarea situaţiilor financiare; detectarea fraudelor şi erorilor – după 1940.