Management Bancar

Bǎncile de emisiune, ca bǎnci centrale, sunt amplu implicate în emisiunea monetarǎ, în procesul de creditare şi de influenţare a economiei prin monedǎ şi credit, în operaţiunile bursiere şi în alte operaţiuni importante din punct de vedere monetar şi al creditului. Toate acestea ne aratǎ cǎ pentru a înţelege importanţa şi implicaţiile bǎncilor centrale, din punct de vedere al managementului bancar, se impune o bunǎ cunoaştere a funcţionalitǎţii lor, înţelegerea corelaţiilor şi a influenţelor lor în cadrul sistemului bancar, în special, şi al economiei, în general.

I.1.Abordarea managementului bǎncilor de emisiune prin funcţiile asumate

Funcţiile pe care bǎncile de emisiune le îndeplinesc sunt urmǎtoarele :

-funcţia de emisiune;

-funcţia de creditare;

-funcţia de centru valutar;

-funcţia de bancǎ a bǎncilor;

-funcţia de bancǎ a statului.

Fiecare dintre aceste funcţii se manifestǎ diferit, au sfere de acţiune diferite, dar, totodatǎ, prin natura lor, aceste funcţii se regǎsesc într-un sistem relaţional de interdependenţe şi intercorelǎri, manifestându-se organic. În baza acestor considerente, apreciem cǎ activitatea managerialǎ privind organizarea operaţiunilor bancare, constituirea sistemului informaţional, luarea deciziilor, stabilirea liniilor strategice şi, în general, actul de conducere al unitǎţilor bancare nu se poate situa în afara funcţiilor pe care banca de emisiune le exercitǎ.

I.1.1.Emisiunea, funcţie de referinţǎ pentru banca centralǎ

Originea bǎncilor de emisiune este strâns legatǎ de apariţia monedei fiduciare, de rolul pe care bancnotele l-au îndeplinit în cadrul circulaţiei monetare, fenomene care s-au amplificat şi au decurs firesc odatǎ cu dezvoltarea activitǎţii economice, în general, şi cu trecerea la epoca modernǎ, marcatǎ de revoluţia industrialǎ, în special.

Apariţia bǎncilor de emisiune a avut loc, de regulǎ, prin desprinderea lor de bǎncile comerciale. Acest moment a constituit un prim pas spre instituirea monopolului emisiunii bǎneşti şi s-a produs mai devreme sau mai târziu, diferit de la o ţarǎ la alta, în funcţie de evoluţia evenimentelor istorice, economice şi sociale ale acestora.

De exemplu, Banca Angliei s-a înfiinţat în 1694, Banca Franţei în 1800, Banca Naţionalǎ a României în 1880, în timp ce Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii, cu atribuţii pe linia emisiunii, s-a constituit mult mai târziu, în 1913. În acea perioadǎ, ca urmare a amplificǎrii producţiei şi, evident, a volumului schimburilor de mǎrfuri, se manifestǎ, tot mai direct, discrepanţa dintre nevoia tot mai mare de monedǎ şi posibilitǎţile restrânse de a satisface aceste necesitǎţi, în funcţie de efectivul şi producţia de metal monetar. Astfel, s-a impus necesitatea de a satisface cererea de masǎ monetarǎ pe baza emisiunii bancnotelor de cǎtre anumite bǎnci, care încep sǎ deţinǎ un rol primordial în economie.

Aceastǎ primǎ etapǎ în evoluţia bǎncilor de emisiune nu a rezolvat în toate cazurile, în mod satisfǎcǎtor, problema acoperirii nevoilor bǎneşti, deseori înregistrându-se grave dezechilibre monetare. Pe de altǎ parte, în momentele de crizǎ, aproape în toate ţǎrile se manifestau desincronizǎri cu efecte negative, determinate de o emisiune excedentarǎ de monedǎ fiduciarǎ. Aceste fenomene se produceau, fie din necunoaşterea sau neînţelegerea noilor mecanisme de emisiune, fie din lipsa unor reglementǎri.

De exemplu, în Anglia, reglementarea activitǎţii de emisiune s-a realizat pentru prima datǎ prin legea lui Robert Peel (1844). În Franţa, excluderea de la dreptul de emisiune a bǎncilor departamentale şi asigurarea monopolului emisiunii Bǎncii Franţei s-a produs în 1848.

Înfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve din Statele Unite ale Americii în anul 1913, ca autoritate monetarǎ unicǎ, înlocuieşte activitatea de emisiune a celor 7500 de bǎnci naţionale.

Totuşi, în majoritatea ţǎrilor, deşi activitatea bǎncilor de emisiune se desfăşoarǎ sub reglementarea şi girul statului, acestea se bucurǎ de o anumitǎ stare de independenţǎ şi autonomie în luarea deciziilor şi promovarea politicii monetare şi de credit. Legǎtura dintre stat şi banca de emisiune se statueazǎ pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul îl conferǎ acesteia. Legat de exercitarea dreptului de emisiune, banca centralǎ deţine şi gestioneazǎ masa bǎneascǎ, stocul de aur şi rezerva valutarǎ a ţǎrii, elemente care sunt evidenţiate prin posturi distincte în bilanţul bǎncii.

Pentru exemplificare, voi prezenta în formǎ simplificatǎ, bilanţul consolidat al: Sistemului Federal de Rezerve, bilanţul Bǎncii Angliei, bilanţul Bǎncii Franţei şi bilanţul Bǎncii Naţionale a României. Bilanţul consolidat al Sistemului Federal de Rezerve Tabel 1.1 ACTIVE PASIVE

Titluri ale statului şi agenţiilor guvernamentale Bancnote emise

Aur şi conturi în DST Depozite bancare

Numerar Depozite ale Trezoreriei

Documente în curs de decontare Depozite ale strǎinǎtǎţii

Alte active Alte pasive Sursa: Prof.univ.dr Nicolae Dardac, Conf. univ. dr. Teodora Vascu - Moneda si Credit - Modul 2 Bilanţul simplificat al Bǎncii Angliei Tabel 1.2 ACTIVE │ PASIVE Departamentul emisiunii

Titluri guvernamentale │ Bancnote în circulaţie

Alte titluri │ Bancnote în casǎ Departamentul bancar

Titluri guvernamentale Capital

Credite şi alte conturi Depozite publice

Clǎdiri şi echipamente Depozite bancare

Numerar Rezerve şi alte conturi Sursa: Prof.univ.dr Nicolae Dardac, Conf. univ. dr. Teodora Vascu - Moneda si Credit - Modul 2 Bilanţul Bǎncii Franţei Tabel 1.3 ACTIVE PASIVE

Aur Rezerve din reevaluarea aurului

Avansuri la Fondul de stabilizare a schimburilor Fondul de stabilizare a schimburilor

Conturi în ECU Conturi ale bǎncilor şi instituţiilor strǎine

Monedǎ divizionarǎ Bilete în circulaţie

Responsabilitǎţi la vedere în strainatate Conturi curente şi rzerve obligatorii

Efecte private

Sursa: Prof.univ.dr Nicolae Dardac, Conf. univ. dr. Teodora Vascu - Moneda si Credit - Modul 2 Bilanţul Bǎncii Naţionale a României Tabel 1.4

PLASAMENTE ÎN ACTIV RESURSE ÎN PASIV Active externe: Pasive externe:

Aur Cumpǎrǎri DST de la FMI

Valute convertibile: Depozite la BRI

-valute efective şi cecuri; Pasive interne:

-disponibil în DST la FMI ; Emisiune bǎneasca

-depozite la bǎncile strǎine; Sume în tranzit între sediile bǎncii

-disponibil la BRI ; Fonduri pentru participaţii externe

-disponibil la FED. Depozite ale organizaţiilor internaţionale

Valute neconvertibile Depozite publice Active interne Pasive interbancare

Casa Depozitele bǎncilor anterior intrǎrii în funcţiune

Participaţii externe : Fonduri bancare proprii:

-la FMI ; -Fond statutar;

-la BIRD; -Fond de rezervǎ.

-la BRI Fond din reevaluarea aurului şi argintului

Credite guvernamentale: Alte pasive

-deficit an precedent;

-deficit an curent.

Active interbancare

Alte active

Sursa : Magda Radulescu, Luigi Popescu - Moneda, bancile, fenomenele si politicile monetare in economia actuala, Editura Sitech, Craiova, 2009, pag. 27

Iniţial, bǎncile de emisiune şi-au constituit rezerve în aur în vederea asigurǎrii convertibilitǎţii bancnotelor, potrivit paritǎţii monetare.

Ulterior, cu toate cǎ s-a sistat convertibilitatea în aur a bancnotelor (odatǎ cu primul rǎzboi mondial, pe plan intern, şi în 1971 pe plan extern, atunci când dolarul american a fost declarat neconvertibil în aur) şi s-a instituţionalizat demonetarizarea aurului (Conferinţa