Management fiscal și deductibilitate fiscală

Trecerea la economia de piaţă a adus importante reforme în viaţa economică dintre care o importanţă deosebită a avut-o privatizarea, proces în care încep să apară în mod curent în contabilitate operaţiuni economice legate de capitaluri proprii, permanente, capitaluri împrumutate, capital financiar, acţiuni, titluri de plasament, efecte comerciale, etc.

Fără proprietatea privată ca element de bază, nu ar funcţiona dreptul de proprietate şi de utilizare a capitalului, fiind esenţială libertatea individuală de a deţine, a utiliza şi a dispune de factorii de producţie.

M-a atras alegerea acestei teme deoarece viitoarea meserie pe care vreau să mi-o aleg este în domeniul economic şi aş vrea să cunosc cât mai bine cum şi prin ce căi poate un agent economic să fie rentabil şi să facă faţă cerinţelor tot mai diversificate impuse de economia de piaţă.

Înfiinţarea unor societăţi private, are un rol dinamic în crearea de noi locuri de muncă, pentru realizarea de noi produse şi servicii, ducând la scăderea ratei somajului şi crearea de noi pieţe, ceea ce reflectă o creştere economică.

Părerea mea este că principala forţă în gestiunea agenţilor economici este capitalul de care aceştia dispun, capitalul reprezentând totalitatea surselor de finanţare stabile, aflate la dispoziţia unităţilor patrimoniale, pe care se clădeşte, se dezvoltă şi se rentabilizează orice agent economic. Tot mai pregnant se observă că relaţiile financiare de capital flotant se amplifică, se diversifică şi se accelerează.

CAPITOLUL I

Definirea managementului fiscal,

caracteristicile şi funcţiile managementului

Managementul fiscal practicat în instituţiiile fiscale create cu scopul aplicării legislaţiei de stabilire, modificare sau stingere a drepturilor şi obligaţiilor fiscale iese în evidenţă dacă este analizat în relaţie directă cu procesul bugetar, cu efortul statului, de a-şi asigura resursele financiare necesare finanţării cheltuielilor publice. Managementul fiscal ca ştiinţă şi ca practică are elemente comune cu managementul general, cu cel privat sau public dar se distinge de acestea. În literatura de specialitate s-au exprimat diferite opinii privind conţinutul şi sfera de cuprindere a managementului, definiţiile fiind mai generale sau mai analitice.

Conceptul de management a apărut la începutul secolului al-XX-lea în S.U.A, fiind preluat ca atare în multe state europene. Aspectul mentionat, ar “ însemna, pe de o parte, recunoaşterea faptului că elaborarea acestui concept s-a realizat esenţialmente în şcolile din S.U.A., iar pe de altă parte, că este necesară o interpretare unitară a conţinutului său”. În realitate se recunoaşte faptul că principiile de bază ale managementului sunt aceleaşi, nelimitate de graniţe naţionale, dar, performanţele atinse sunt indubitabil influenţate de particularităţile specifice a resurselor umane angajate

O entitate care dispune de resurse umane, materiale, financiare şi informaţionale, indiferent de domeniul sau sectorul în care funcţionează, privat sau public, dacă este operator economic, organizaţie nonguvernamentală sau instituţie publică are un obiect de activitate, menţionat în actul de înfiinţare sau de constituire.

Obiectul de activitate studiează două categorii de activităţi :

*de execuţie, concretizate prin acţiunea resurselor de natură umană asupra celor materiale pentru a derula procese de producţie pentru a crea bunuri materiale, a presta anumite servicii sau pentru a executa lucrări, cuantificabile sub aspect cantitativ şi calitativ.

* de conducere sau de management care se particularizează prin acţiunea personalului cu funcţii de conducere, asupra celuilalt segment din resursele umane al organizaţiei, personalul de execuţie sau direct productiv.

Între cele două categorii de activităţi, (de conducere şi de execuţie), se constituie * relaţii de management, care au rolul de a previziona, organiza, coordona, antrena şi controla activităţile derulate în cadrul entităţii respective.

În acest context, managementul poate fi înţeles ca fiind ştiinţa care studiază, fundamentează, dezvoltă şi aplică acel tip de relaţii care identifică legităţi şi principiil, metode, tehnici şi proceduri de conducere care permit utilizarea unor cunoştinţe pluridisciplinare pentru realizarea obiectului de activitate al unei entităţi în condiţii de eficienţă, eficacitate şi economicitate.

Managementul este în primul rînd o ştiinţă a organizării activităţilor, care se bazează pe activităţi practice, pe exercitarea unei profesii prin intermediul căreia se exercită atribuţii care asigură funcţionarea unei entităţi ca parte componentă a unui sistem, dar este considerat a fi şi o artă, arta de a conduce, de a dirija, în sens pozitiv sau de a manipula, în sens negativ, grupuri de oameni spre atingerea unui anumit scop.

Arta de a conduce îmbină elemente ştiinţifice şi practice ale ştiinţei managementului influenţate şi condiţionate de calităţile şi aptitudinile managerului. Aceste calităţi şi aptitudini ale managerului fac trimitere la :

- competenţă profesională,

- caracter integru,

- inteligenţă,

- capacitate organizatorică,

- asumarea răspunderii

- intuiţia,

- abilitatea de comunicare,

- talentul,

- viziunea asupra evoluţiei organizatiei,

- etc.

Profesia de manager poate fi exercitată în mod individual, de manageri (director general, director executiv, preşedinte, prefect, primar, etc.) sau în grup, de societăţi specializate sau de structuri numite sau alese (consilii de administraţie, adunarea generală a acţionarilor, consiliile locale, consiliile judeţene, etc.).

1.1. Caracteristicile funcţiilor manageriale

În definirea funcţiilor managementului majoritatea specialiştilor consideră ca fiind esenţiale următoarele funcţii identificate şi analizate pentru prima data:

-prevederea (planificarea),

-organizarea,

-coordonarea,

- antrenarea şi

- controlul.

Aceste funcţii se definesc printr-o serie de trăsături caracteristice, şi anume:

Activităţile din conţinutul funcţiilor sunt specifice numai managerilor, reprezentând elemente esenţiale ce îi diferenţiază de personalul de execuţie.

Funcţiile managementului se exercită în toate firmele, indiferent de profilul şi mărimea lor, şi la toate nivelurile erarhice, fiind determinate de esenţa procesului de management.

Deoarece se regăsesc la toate nivelurile ierarhice, funcţiile diferă ca formă de manifestere şi conţinut. Funcţiile au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice; astfel la nivelurile ierarhic superioare se exercită cu precădere cele de prevedere şi organizare, nivelurilor inferioare fiindu-le caracteristice indeosebi funcţiile de coordonare şi control. Funcţiile diferă de la un compartiment la altul

1.2. Conţinutul şi sfera de cuprindere a funcţiilor manageriale

1.2.1. Planificarea (Previziunea)

Previziunea constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor.

Rezultatele previziunii se împart în funcţie de orizont, grad de detaliere şi obligativitate în trei mari categorii: