Managementul riscurilor în societățile de asigurare

INTRODUCERE

Asigurarile, oricare ar fi acestea, reprezinta, în sensul cel mai general, o clasa aparte de operatiuni financiare, atât prin scopul lor, cât şi prin comportamentul celor doi parteneri generici, asiguratul şi asiguratorul.

Analiza comportamentului partenerilor de afaceri, în general, şi al celor din asigurari, în particular, este deosebit de delicata şi foarte greu de realizat, mai ales pentru ca nu putem cuantifica anumiti indicatori de comportament uman. Din acest motiv, se are în vedere, în mod necesar, conceptul de preferinta pentru o decizie sau alta, concept care se bazeaza pe notiunea de utilitate a unei actiuni, a unei decizii, în sensul cel mai general cu putinta al acestei notiuni.

Termenul “utilitate” a fost introdus de filozoful englez Jeremy Bentham. El declara: “Omenirea este guvernată de doua puteri suverane: durerea şi placerea...” . Teoria economica moderna privind alegerea porneste de la premisa incerta conform careia scopul fiintei umane nu consta decât în evitarea durerii şi cautarea placerii . Economistii din ziua de astazi afirma ca indivizii tind sa faca alegeri consistente, ca legile preferintei, chiar daca sunt idealizate, sunt o buna aproximare a comportamentului uman real.

În general, trebuie avute în vedere şi aprecierile obiective şi, cel mai adesea, subiective asupra unei decizii cum ar fi aceea de a ne asigura sau nu împotriva unui eveniment oarecare, de a contracta sau nu o anumita asigurare dintr- o multime de oferte de asigurari, de a asigura sau de a nu asigura pe cineva anume şi multe altele. Preferinta pentru o decizie sau alta şi, prin urmare, gradul de satisfactie pe care îl are un rezultat sau altul reprezinta un lucru greu de evaluat şi, în consecinta, greu de masurat în unitati general valabile oricând, oriunde şi în orice scop.

Unul din scopurile acestei lucrari este de a prezenta conceptele fundamentale din teoria utilitatii şi modalitatile de aplicare a acestora în domeniul asigurarilor. O preocupare centrala a lucrarii consta în prezentarea modelelor de evaluare a riscului asigurabil. Numeroase probleme practice de plasament financiar riscant, (un caz particular remarcabil fiind reprezentat de catre asigurari) au condus la dezvoltarea conceptelor de utilitate şi risc necesare pentru luarea deciziei optime.

Riscul este o notiune greu de definit, dar care poate fi descris ca probabilitatea de aparitie a unui eveniment. În cazul în care orice eveniment ar fi cunoscut cu certitudine, atunci asigurarile şi asiguratorii nu şi-ar mai avea rostul.

In general, asigurarile trebuie sa faca fata riscurilor în sensul variabilitatii sau incertitudinii, dar pentru majoritatea lor nu a fost necesar ca autoritatea de supraveghere a asigurarilor sa solicite o marja minima de solvabilitate. In mod normal, falimentul unei afaceri nu implica o atentie speciala din partea statului. Chiar daca lichidarea unei societati comerciale falimentare se face în conformitate cu legile comerciale, falimentul acesteia nu constituie un subiect pe care legile specifice sa-l previna. Cu totul altfel stau lucrurile în domeniul asigurarilor unde asiguratorul este de fapt un administrator pentru ceea ce, în ultima instanta, sunt banii asiguratilor.

Singurele certitudini în viata sunt decesul şi impozitele, dupa cum spunea un clasic.

Desi aceste a sunt fapte certe, nimeni nu poate spune ca stie cu adevarat cand se va intampla decesul sau care este suma pe care o va plati ca impozit. Orice actiune certa desfasurata astazi are un rezultat viitor care este mai mult sau mai putin cert.

Datorita faptului ca societatile de asigurari sunt intermediari financiari, valoarea activelor şi a pasivelor depinde de modificarea conditiilor existente pe pietele financiare. Mai mult, valoarea produselor de asigurare este perceputa de cumparatori în functie de soliditatea societatii de asigurare din punct de vedere financiar. De aceea, solvabilitatea are o foarte mare importanta pentru clienti, investitori, pentru organele de supraveghere şi pentru asiguratorii insisi.

Societatile de asigurari isi desfasoara activitatea intr-un mediu economic şi financiar competitiv şi dinamic, de aceea solvabilitatea reprezinta o problema deosebit de importanta. Mecanismul asigurarilor poate reduce nesiguranta mediului economic numai în masura în care el insusi este sigur. Consecintele negative ale falimentului unei societati de asigurari pot afecta în mod semnificativ clientii, efectul insolvabilitatii repercutandu-se asupra intregii activitati de asigurare. De aceea, o regula majora a reglementarilor din domeniul asigurarilor este de a obtine şi mentine solvabilitatea societatilor de asigurari.