Migrația inteligenței economice. Impact asupra creșterii

Introducere

Migraţia este unul dintre procesele sociale care au influenţat şi influenţează profund societatea romanească actuală, milioane de cetăţeni români având rude ce au avut proiecte mai lungi sau mai scurte de migraţie. Migraţia românească este una dintre principalele migraţii dinspre estul spre vestul continentului, o migraţie foarte dinamică, a cărei abordare necesită o viziune diferenţiată şi complexă. Aceasta oferă un prilej de înţelegere a schimbărilor din Europa şi este un excelent laborator de analiza a migraţiilor contemporane. Interesul pentru studierea migraţiei românilor a sporit de-alungul anilor, astfel încât în ultima perioadă s-au înmulţit studiile pe această temă, realizate de către cercetători din România şi din alte ţări europene.

Dezvoltarea unică a unei economii globalizate bazate pe cunoaştere ca factor principal de producţie a dus la o creştere continuă a competiţiei între ţări în ceea ce priveşte atragerea forţei de muncă înalt calificate. Ca o consecinţă a acestui fapt forţa de muncă calificată a devenit una dintre cele mai valoroase resurse de pe piaţa mondială.

Acesta este şi unul dintre principalele motive pentru care am ales „migraţia inteligenţei” ca temă pentru lucrarea mea de dizertaţie. Pe parcursul celor trei capitole am încercat să ofer o viziune cât mai completă asupra acestui fenomen care capătă amploare, atât la nivel mondial, cât şi în România, în particular. Primul capitol oferă o privire de ansamblu asupra fenomenului şi identifică fluxurile migratorii existente între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare cu privire la nivelul de pregătire al emigranţilor. Astfel, se poate constata că ponderea emigranţilor cu înaltă calificare din ţările în curs de dezvoltare este cu mult mai ridicată decât cea a imigranţilor acest fapt nefacând decât să adâncească decalajele existente între ţări. În capitolul doi am identificat cele mai relevante exemple de bună practică în domeniul politicilor de gestionare a brain drain-ului la nivel european şi am încercat să ofer un răspuns uneia dintre cele mai controversate întrebări cu privire la acest subiect: „este necesar un control al brain drain-ului ?”. Exemplele oferite arată că brain drain-ul nu este neapărat un fenomen negativ, şi că, gestionat într-un mod corect, prin politici economice coerente şi adaptate tendinţelor actuale, el poate oferi beneficii evidente atât ţărilor de origine , cât şi ţărilor de destinaţie ale emigranţilor. Capitolul al treilea abordează problema brain drain-ului românesc. Provocările cu care se confruntă România în acest sector au rădăcini în timpul comunismului şi încă nu şi-au găsit soluţionare. Acest capitol evidenţiază influenţele particulare ale ţării noastre în decizia de a emigra a cetăţenilor români instruiţi. Studiul de caz se referă la migraţia românilor înalt calificaţi în Franţa, una dintre principalele ţări de destinaţie pentru specialiştii noştri. Aici am făcut referire la profilul general al emigranţilor, la barierele de care aceştia se lovesc odată ajunşi în Franţa, precum şi la disponibilitatea acestora de a se reîntoarce în ţară. Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană se poate constata o uşoară tendinţă de creştere a migraţiei temporare a specialiştilor români, ceea ce duce la o scădere a brain drain-ului. Acest fapt se datorează potenţialului de dezvoltare pe care cei plecaţi încep să îl vadă în ţară, care, îmbinat de cele mai multe ori cu dorul de casă, face ca migraţia specialiştilor să se transforme într-o migraţie temporară, situaţie foarte favorabilă României. Însă situaţia poate deveni forte uşor reversibilă în contextul în care decidenţii de politici economice nu reacţionează prompt pentru a oferi specialiştilor motivaţii suficient de puternice pentru a se întoarce şi a rămâne în ţară.

Capitolul I

Conceptualizarea migraţiei inteligenţei

1.5 Migraţia inteligenţei. Fenomenul de brain drain

1.5.1 Definiţie

Literatura de specialitate din ţările UE tratează cu foarte multă responsabilitate procesul de migraţie a specialiştilor, numeroase studii fiind dedicate acestui fenomen.

Migraţia inteligenţei sau brain drain-ul este fenomenul de emigrare a persoanelor educate sau talentate din cauze diverse: conflicte, lipsa de oportunitati etc. Investiţia în educaţie este pierdută odată cu plecarea persoanei care, de obicei, nu se mai întoarce în ţara de origine. În cadrul Royal Society of London s-a folosit prima dată termenul de brain drain pentru a descrie plecarea oamenilor de ştiinţă şi tehnicienilor spre SUA şi Canada la inceputul anilor ‘50.

Fenomenul este prezent şi astăzi şi mai este definit ca un transfer constant de personal cu înalta calificare din anumite ţări, în general mai puţin dezvoltate, către altele, mai puternice economic, dacă se consideră că principala cauză a fenomenului este economică.

Brain drain-ul, aşadar, este partea emigrării care cuprinde persoanele cu înaltă calificare, care au terminate cel puţin studiile universitare. De aici rezultă dificultatea cuantificării fenomenului, întrucat majoritatea statelor dispun de date statistice generale referitoare la emigrare, dar nu dispun de statistici defalcate care să cuantifice gradul de educaţie a emigranţilor. Fenomenul este asociat cu termenul de mişcare de capital, “capital flight”, care se referă la mişcarea capitalului care nu mai este investit în ţara în care locuieşte posesorul lui şi unde a fost creat. Totodată, exodul este benevol, frânat de ţările de origine şi încurajat de ţările primitoare.

1.5.2 Caracteristici

Exodul creierelor (brain drain) se referă la deplasarea emigranţilor „specialişti în diferite domenii”, deci persoane cu un nivel ridicat de educaţie şi calificare şi care profesează în zone înalt specializate. Nu toţi emigranţii specialişti trebuie incluşi în categoria exodului creierelor, ci doar cei care în ţara de destinaţie continuă să profeseze aceeaşi meserie/profesie în aceleaşi arii înalt specializate.