Planificarea afacerii in unitatile economice - Studiu de caz SC Pescarom SRL

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Planificarea afacerii in unitatile economice - Studiu de caz SC Pescarom SRL.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 57 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lect. Univ. Dr. Grigore Aurica

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Economie

Cuprins

CAPITOLUL I. ROLUL PLANIFICĂRII AFACERII CA SUBSISTEM AL GESTIUNII ÎNTREPRINDERII 3
1.1. Particularitățile planificării în economia tranzitorie 3
1.2. Planul de afaceri ca instrument al planificării și administrării 9
1.3. Abordarea sistemică a planificării de afaceri și administrării proiectelor 12
CAPITOLUL II. PROCESUL PLANIFICĂRII AFACERII ȘI GESTIONĂRII PROIECTELOR ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII 16
2.1. Procesele afacerii - obiect al planificării operative 16
2.2. Structura organizatorică a procesului afacerii - planificării și administrării proiectelor 20
2.3. Clasificarea și metodele de analiză cantitativă a riscurilor de proiect 24
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: SPECIFICUL PLANIFICĂRII AFACERII ȘI GESTIONARE A PROIECTELOR LA ÎNTREPRINDERE 27
3.1. Particularitățile elaborării standardului afacerii - planificării proiectelor 27
3.2. Elaborarea standardului de administrare a proiectelor din întreprinderi 29
CAPITOLUL IV. Planificarea afacerii în condiții reale, de piață. Studiu de caz: SC PESCAROM SRL Brăila 36
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 53
Bibliografie 55

Extras din document

CAPITOLUL I. ROLUL PLANIFICĂRII AFACERII CA SUBSISTEM AL GESTIUNII ÎNTREPRINDERII

1.1. Particularitățile planificării în economia tranzitorie

Secolul XXI este secolul schimbărilor rapide în domeniile tehnicii, economiei și vieții sociale. S-a modificat însăși structura factorilor creșterii economice. în prezent, aceasta din urmă este condiționată de nivelul dezvoltării științei și de organizarea reușită a implementării realizărilor obținute pe acest tărâm, de potențialul intelectual al populației și eficacitatea utilizării lui.

Cursul reformelor din anii '90 în România nu corespundea tendințelor mondiale, în țările cu economie dezvoltată, întreprinderea a încetat să mai fie considerată unitate autonomă de piață, devenind o verigă a rețelelor globale în care, cu ajutorul centrelor logistice și piețelor electronice, sunt organizate, în mod planificat, pe baza unor contracte pe perioade lungi, elaborarea, fabricarea și desfacerea producției finite (mărfurilor).

Economia bazată pe contracte într-un stat fondat pe drept este, ca atare, o economie planificată.

Dacă e să analizăm mai în detaliu situația actuală, vom vedea că planificarea ca atare nu a dispărut cu totul, dar a căpătat o formă și orientare foarte îngustă: planificarea perspectivelor imediate, doar atât. În prezent există foarte puține firme care se gândesc de pe acum ce viitor le așteaptă peste 2-3 ani, peste 5-10 ani.

Cu toate acestea, realitatea oferă multe exemple convingătoare, care demonstrează faptul că anumite bănci, fabrici și alte întreprinderi competitive au reușit să supraviețuiască în perioada perturbărilor (crizelor) economice, să creeze premise pentru creșterea amploarei activității lor pe piață - în mare măsură, datorită introducerii principiilor planificării în mecanismul gestiunii.

Există două particularități principiale ale planului din epoca economiei de piață în raport cu planul din economia planificată.

Prima particularitate: în economia planificată de comandă, conceptul de plan fusese îngustat - de fapt, acesta reprezenta regula (legea) prin care se stabileau parametrii cantitativi ai fabricării producției și resursele necesare pentru asigurarea acestei activități. Dacă vechiul model de plan al întreprinderii l-am introduce în planul de afaceri, nu ar constitui decât una dintre secțiunile acestuia din urmă. Totodată, ca volum de calcule și altă informație, va reprezenta, poate, a zecea parte a planului de afaceri.

Cea de-a doua particularitate distinctivă a planului de afaceri în economia de piață constă în baza de informații. Planul de afaceri are o cu totul altă sarcină: cererea nu e planificată, ci investigată, studiată. Prin urmare, este nevoie de un volum maxim de informație de marketing. De aceea se și consideră că planul de afaceri este, în fond, un plan de marketing, nu un plan de producție, căci blocul marketingului, de regulă, ocupă în cadrul lui unul din locurile principale.

Întreprinderile mici și mijlocii, deocamdată, sau nu conștientizează necesitatea unor astfel de specialiști, sau încă nu-și pot permite asemenea cheltuieli.

În cadrul unei firme concrete, planificarea reprezintă crearea unui sistem de planuri operative pe termen lung, pe termen mediu și pe termen scurt, prin care sunt determinate strategia și tactica de activitate a firmei, obiectivele funcționării acesteia, prognoza evoluției mediului interior și mediului exterior, precum și alți factori de constituire a sistemului dat.

Planificarea are menirea de a coordona interacțiunile subdiviziunilor structurale ale firmei, care cuprind întregul ciclu tehnologic. Această activitate se bazează pe relevarea și prognozarea cererii de consum, pe analiza și evaluarea resurselor existente și perspectivelor evoluției pieței.

De aici rezultă necesitatea coordonării planificării cu marketingul și controlul, având ca scop corectarea permanentă a indicatorilor producției și ai desfacerii în urma modificărilor cererii pe piață.

În plus, are foarte mare importanță viteza (operativitatea) cu care se realizează planificarea. Un plan care s-a învechit în procesul elaborării sale nu mai e bun de nimic. În cazul organizării ineficiente a procesului ca atare, resursele rezervate pentru el vor fi irosite în zadar. Pe lângă toate cele, directorul întreprinderii nu va dispune, în momentul oportun, de informația necesară, pe a cărei bază ar putea adopta decizii bine argumentate. Deci planificarea trebuie făcută la timp și în mod eficient.

După cum demonstrează practica, planificarea oferă companiei următoarele priorități importante:

- asigurarea pregătirii și folosirii viitoarelor condiții prielnice;

- elucidarea problemelor apărute;

- stimularea managerilor pentru a-și realiza deciziile în cursul activității lor ulterioare;

- îmbunătățirea coordonării activităților din cadrul organizației;

- crearea premiselor pentru ridicarea nivelului de instruire a managerilor;

- creșterea posibilităților pentru asigurarea firmei cu informația necesară;

- contribuirea la repartizarea cât mai rațională a resurselor;

- sporirea eficienței controlului din cadrul organizației.

Fisiere in arhiva (1):

  • Planificarea afacerii in unitatile economice - Studiu de caz SC Pescarom SRL.doc

Bibliografie

1. Ariton D., “Strategii financiare ale firmei”, (Financial Strategies of Companies), Publishing House Europlus, Galați, 2007
2. Balaure V. (coord.) (coord.) Marketing, Ed. Uranus, București, 2000
3. Balaure V. ș.a. Marketingul în procesul dezvoltării economice și sociale, Vol.2, Ed. ASE, București, 2002
4. Cretu C., Cunostinte economice fundamentale si de specialitate pentru examenul de licenta”, Editura Fundatiei Academice “Danubius”, Galati, 2005
5. Constantinescu D. (coord.) - Managementul întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2000.
6. Dalotă M., Donath L. Managementul firmei prin planul de afaceri, Ed. Sedona, Timișoara, 1997
7. A. Ioan - Structuri, mecanisme si instituții administrative, Ed. Sylvi., 1996.
8. C. Hidas si colab. - Management - teorie si practica, Ed. Romcart SA - București, 1992.
9. Grigore A. - Rolul relațiilor publice în promovarea vânzărilor. Lucrări Științifice, Academia Navală Mircea cel Bătrân, Constanța, 2007
10. Grigore A. - Marketingul Serviciilor Editura Fundației Academice Danubius, Galați, 2008
11. Grigore A. - Marketing General Editura ZIGOTTO a Fundației Academice Danubius, Galați, 2008
12. Ionescu Gh. - Modelarea si optimizarea deciziilor manageriale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999.
13. I. Mehedinti - - Managementul colectivitatilor locale, Ed. Milenium, Galati, 2003.
14. Nicolescu O. (coord.) - Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, Ed. Economica, București, 2000.
15. Nicolescu O. (coord.) - Sistemul decizional al organizatiei, Ed. Economica, Bucuresti,1998.
16. A. Parlagi si colab. - -Managementul administratiei publice locale, Ed. Economica, București, 1999.
17. Sârbu, I. Managementul întreprinderii. Sibiu: Alma Mater, 2003.
18. Radu V., Avrigeanu A., Zirra D., - Planul De Afaceri - București, Editura Mărgăritar, 2004
19. Turtureanu A.G. "Elemente fundamentale de marketing", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2005;
20. Turtureanu A.G. "Economia serviciilor", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004;
21. Tureac, C., - Managementul serviciilor - Galați, Editura Fundației Academice Danubius, 2007
22. *** Legea din România cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător Nr. 235-XVI din 20.07.2006 // Monitorul Oficial al României. - 2006. Nr. 126-130/627.