Politica concurențială din România și Uniunea Europeană

INTRODUCERE

În viziunea lui Porter , “concurența este factorul determinant esențial în succesul sau eșecul firmelor. Ea determină oportunitatea acelor activități ale unei firme care pot contribui la performanța acesteia, cum ar fi inovațiile, o cultură unitară sau o implementare judicioasă”. Acesta a fost de altfel și punctul de plecare al lucrării de față. Convingerea că fără concurență nu poate exista un climat propice pentru ca mediul de afaceri să se dezvolte și să contribuie la deplina funcționare a economiei.

Concurența reprezintă factorul de dinamism pentru progres, eficiență, echilibru, bunăstare. Pe o piața unde concurența se desfășoară în condiții normale, fiecare producător este interesat să câștige o poziție avantajoasă în raport cu ceilalți concurenți. Dar acest câștig nu poate fi realizat decât în măsura în care acesta își demonstrează superioritatea, în termeni comparativi, în ceea ce privește raportul preț - calitate. Câștigătorii competiției sunt de regulă aceia care oferă pentru un anumit bun, cea mai bună calitate la cel mai scăzut preț. Astfel pentru fiecare operator economic se manifestă simultan o dublă preocupare: reducerea costurilor pentru a fi transpuse în prețuri mai mici cu profituri rezonabile, respectiv îmbunătățirea calității, a performanței. Atingerea acestor deziderate, stimulate în mod evident de un mediu concurențial, înseamnă progres, asigurând eficiența pentru producători și maximizarea utilității pentru consumatori. Pe această bază se obține diversificarea sortimentală, multiplicarea alternativelor pentru consumatori, prețuri relativ mici, posibilitatea echilibrării pieței. În felul acesta, concurența stimulează îmbunătățirea progresului general, dar mai ales a progresului tehnico-științific.

Prin urmare, concurența reprezintă un puternic factor de stimulare pentru agenții economici în direcția sporirii și diversificării ofertei, a adaptării la necesitățile dinamice ale societății. De aceea, ea trebuie cunoscută, înțeleasă, și mai ales, menținută în limite echitabile. De multe ori, în încercarea de a câștiga sau de a menține o poziție avantajoasă pe piață, agenții economici utilizează anumite practici (inclusiv și mai ales din zona marketingului), cu impact nefavorabil asupra mediului de afaceri, în special asupra bunăstării consumatorului.

Politica în domeniul concurenței, prin crearea unui mecanism legislativ și instituțional complex și coerent, este cea care evaluează acest comportamente și le sancționează în funcție de impactul lor negativ.

Competitivitatea poate fi privită ca un set de aptitudini și calități necesare intrării în cursa competițională. Obiectivul principal este acela de a câștiga profituri mai mari sau o poziție mai bună pe piață.

În vederea realizării acestui obiectiv, întreprinzătorii vor utiliza anumite practici de afaceri mai degrabă pentru a-și elimina rivalii de pe piață, decât pentru a face față concurenței prin intermediul unor prețuri reduse, o calitate mai bună, inovații, modernizare etc. Întrucât concurența ucide concurența, înseamnă că acesta nu va rezista dacă este lăsată în voia sorții. Deci, politica în domeniul concurenței și legislația în domeniu sunt necesare pentru a proteja bunăstarea națională obținută prin intermediul competitivității naționale și internaționale. Se poate spune că existența unei economii de piață libere este o precondiție necesară, dar nu și suficientă pentru competitivitatea națională și internațională. Intervenția guvernamentală în sine nu este de condamnat, ci modul în care este utilizată. Ea poate fi chiar un ingredient esențial pentru obținerea avantajului comparativ, sau, în ultimă instanță pentru competitivitatea internațională pe termen lung. Măsurile de politică comercială au, în special, un impact semnificativ asupra concurenței pe piețele naționale și internaționale.

Majoritatea economiștilor sunt de acord cu faptul că procesul de liberalizare comercială la nivel internațional este necesar pentru a crește nivelul venitului și produsului finit global pe termen lung. Cu toate acestea, există un consens și în ceea ce privește faptul că, în actualele circumstanțe, liberalizarea deplină a comerțului nu este totalmente dezirabilă. Chiar dacă comerțul internațional contribuie la creșterea concurenței în termeni de preț, calitate, și oferă stimulente către inovație și dezvoltarea de noi produse și procedee tehnologice, unele țări ar putea să nu fie pregătite pentru acest lucru. Astfel, deși anumite barierele comerciale în cadrul anumitor sectoare pot avea efecte anticoncurențiale pe piețele naționale, ele pot asigura firmelor răgazul necesar pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a concura pe plan internațional. În anumite circumstanțe, protecția anumitor industrii se poate dovedi un element important pentru creșterea economică promovată de politica comercială.

Se poate spune că țările în curs de dezvoltare nu dețin un mediu concurențial propice pentru a atinge obiectivele economice promovare de concurență.

Întrucât concurența nu apare pur și simplu, și are nevoie de anumite condiții și tratament special, guvernele au o mare responsabilitate în acest domeniu. Mai ales, în țările în curs de dezvoltare, unde condițiile pentru o concurență funcțională lipsesc, politica în domeniul concurenței și legislația în domeniu sunt și mai necesare, nu doar pentru a face față pericolului determinat de practicile de afaceri restrictive, dar mai ales, pentru a asigura un climat favorabil dezvoltării concurenței și a competitivității naționale și internaționale.