Politici manageriale de creștere a rentabilității

INTRODUCERE

Managementul performant al unei intreprinderi care isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential necesita adoptarea unor strategii economice adecvate si punerea in aplicare a acestora pe baza politicilor manageriale de productie capabile sa permita valorificarea la maximum a potentialului productiv al acestuia.

Rentabilitatea reprezinta conditia vitala pentru existenta oricarei intreprinderi producatoare.

Rentabilitatea este una dintre cele mai sintetice forme de exprimare a eficientei intregii activitati economico –financiare aintreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si vanzare.

In dictionarul limbii romane contemporane, notiunea de rentabilitate este definita astfel: “rezultat financiar al unei activitati economice, concretizat in obtinerea unor venituri care depasesc cheltuielile”. Obtinerea de rezultate favorabile confera intreprinderii economice avantaje, iar pe termen lung duce la performanta economica.

Rentabilitatea mai poate fi definita ca fiind capacitatea intreprinderii de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenieinta acestora. Profitul este efectul desfasurarii unei activitati economice rentabile, el atestand functionarea corespunzatoare a sistemului intreprinderii economice.

Rentabilitatea nu reprezinta un scop in sine. Pentru o intreprindere performenta, cresterea rentabilitatii reprezinta un obiectiv fundamental. Dar ea va urmari cu prioritate nu o rentabilitate temporara, cu caracter conjunctural, ci mentinerea profitului la un nivel ridicat pe termen lung. De multe ori rentabilitatea pe termen lung este obtinuta prin sacrificarea unor profituri inalte pe termen scurt.

Pentru a sublinia importanta deosebita a rentabilitatii, Octave Gelinier compara, intr-una din lucrarile sale, capacitatea intreprinderii de a realiza profit cu o reactie chimica exotermica. Asa cum o astfel de reactie se mentine prin caldura degajata in perioada efectuarii ei, si abilitatea intreprinderii este asigurata pe baza profiturilor, obtinute din activitatea desfasurata si investite pentru dezvoltarea acesteia.

Elaborarea si punerea in aplicarea a unei strategii economice de catre intreprindere trebuie sa tina cont de conditiile interne si externe in care functioneaza, definind prin obiective cat mai precise directiile de desfasurare a activitatii astfel incat ea sa-si mentina rentabilitatea si daca este posibil, sa prevada o cresterea a acesteia.

Orice intreprindere pentru a putea supravetui si a se dezvolta trebuie sa obtina profit, sa fie rentabila. Intr-o economie de piata nu rezista concurentei decat firmele rentabile.

Imporatnta rentabilitatii pentru orice intreprindere, agent economic,deriva, in mod deosebit din felul in care aceasta este urmarita de participantii la procesul economic. Astfel:

-actionarul, proprietarul factorului capital, este interesat ca prin mobilizarea capitalului in actiuni in cadrul unei anumite societati, rentabilitatea acesteia sa-i creeze posibilitatea obtinerii unor dividende mai mari decat sumele pe care le-ar fi obtinut in cazul in care si-ar fi pastrat capitalul respective intr-un depozit intr-o banca. Astfel spus, actionarul este interesat ca rata rentabilitatii intreprinderii respective sa fie mai mare decat rata medie a dobanzilor practicate pe piata bancara;

-banca,creditorii, fiind cei care acorda credite fie pentru o serie de investitii, fie pentru exploatare sunt direct interesate de nivelul rentabilitatii intreprinderii ce solicita creditul, pentru a stabili capacitatea acestuia de rambursare viitoare a datoriei;

-partenerii de afaceri urmaresc rentabilitatea firmelor cu care intra in contact pentru ca aceasta le da deseori garantia credibilitatii si increderea in vederea derularii unor contracte viitoare;

-gestionarul (conducatorul intreprinderii) urmareste cu precadere rentabilitatea exploatarii, desfasurarea intregii activitati a intreprinderii fiind orintata in acest sens.

Abordarea rentabilitatii se integreaza logic in investigarea eficientei si eficacitatii activitatii unei intreprinderi, permitand o evaluare monetara a performantelor. Aceasta optica monetara poate parea insuficienta deoarece, la prima vedere, minimalizarea realizarii intreprinderii care nu capata o exprimare monetara(productivitatea fizica, componentele personalului, climatul social, raportul cu mediul social). In realitate abordarea sistematica a intreprinderii permite intelegerea oricarei realizari favorabile (exprimata in termini cantitavi si calitativi) in rezultatele monetare si deci in rentabilitate.

CAPITOLUL I

I.1 Politicile manageriale, modalitate de transpunere in practica a strategiei

Indiferent de forma juridica sub care se poate prezenta o firma, managementul modern al productiei industriale situeaza pe un prim plan elaborarea unor strategii si politici economice adecvate care sa permita realizarea obiectivelor propuse in conditiile existentei unei puternice competitii pe piata interna si externa.

Importanta si necesitatea elaborarii si adoptarii unor strategii si politici economice adecvate se impune cu atat mai mult cu cat, in mod deosebit dupa anul 1960 s-au obtinut mari progrese in teoria si tehnologia practica a managementului, privind definirea si aplicarea unor concepte moderne si s-au produs noi mutatii pe piata interna si externa.

Elaborarea si aplicarea unor strategii si politici economice adecvate trebuie sa tina seama de noile conditii interne si internationale in care unitatea industriala isi desfasoara activitatea pentru ca in acest fel sa se poata defini mijloacele si caile necesare ce trebuie folosite si sa se poata determina o orientare economica viabila, menita sa ghideze conducerea firmei pentru realizarea obiectivelor propuse in conditii de rentabilitate.

Interesul pentru strategie si politica manageriala manifestat in cadrul firmelor a fost provocat de faptul ca mediul extern a devenit din ce in ce mai imprevizibil, fara legatura cu trecutul si, in consecinta, obiectivele sigure nu mai constituiau o baza suficienta pentru decizia de reorientare a firmei, confruntata cu amenintari si deschideri noi.

Mult timp rezervat artei militatare, in ultimii treizeci de ani, pe plan mondial, conceptul de strategie a intrat in vocabularul cotidian al managerilor, atunci cand ne referim la conducerea firmei , iar planificarea strategicaa devenit parte integranta a functionarii marilor firme.