Responsabilitatea Socială a Firmei

Introducere

Dacă Milton Friedman afirma că „singura responsabilitate socială în

managementul afacerilor este maximizarea profitului”1, astăzi responsabilitatea socială a

corporaţiei (CSR – Corporate Social Responsibility) poate fi definită ca „un concept prin

care companiile integrează preocupări sociale şi de mediu în strategiile de afaceri şi la

nivelul relaţiilor cu celelalte părţi interesate, în mod voluntar, în încercarea continuă de

îmbunătăţire a performanţelor, de creştere a profitului şi de dezvoltare.”2 Este un

angajament asumat de companii de a avea un comportament etic şi de a-şi aduce

contribuţia la dezvoltarea economică, îmbunătăţind, în acelaşi timp, calitatea vieţii

angajaţilor, a familiilor acestora, a comunităţilor locale şi a societăţii în general. Este

vorba despre ce pot face firmele, nu despre ce trebuie să facă ele, despre oportunităţi, nu

despre obligaţii sau noi reguli, despre modurile în care se poate adăuga valoare firmei

acordând o mai mare atenţie unei serii de aspecte sociale şi de mediu ale activităţilor

acesteia.

„Responsabilitatea socială a companiilor înseamnă alinierea operaţiunilor

companiei la valorile sociale. Aceasta constă în integrarea intereselor tuturor celor

afectaţi de conduita unei companii în politicile şi acţiunile acesteia. Responsabilitatea

socială a companiilor se concentrează pe aşa-numiţii indicatori tripli (triple bottom line),

care vizează rezultatele sociale, ecologice, şi financiare al companiei, în scopul de a avea

un impact pozitiv asupra societăţii înregistrând în acelaşi timp succes în afaceri.”3

CSR înseamnă preocuparea continuă pentru o dezvoltare durabilă, pentru viitor,

pentru îmbunătăţirea generală a performanţelor sociale şi economice. În lumea timpurilor

noastre au apărut şi au devenit globale mari probleme. Multe întreprinderi au fost

implicate în evenimente ce au provocat daune sociale sau ecologice. Altele au fost

victime, în urma declanşării unor conflicte între grupuri de interese, ca urmare a unor

scandaluri de presă, a unor investigaţii, greve, probleme de mediu, reclamaţii ale

clienţilor, schimbări în legislaţie etc. Iar surd cu adevărat este cel ce nu vrea să audă, orb

este cu adevărat cel ce nu vrea să vadă.

Iată câteva teme de discuţie: Are o firmă şi alte responsabilităţi în afare celor faţă

de acţionari? Pot fi acceptate în afaceri duplicitatea, bluff-ul în negocieri, adaosurile

comerciale exagerat de mari, mita, manipularea consumatorilor şi a altor publicuri ţintă

prin mass-media, tehnologiile ce provoacă accidente ecologice şi, în final, la nivel global,

schimbările ireversibile ale mediului şi ale climei. Şi toate acestea în numele obţinerii de

profit? Creşterea economică, guvernată de legile pieţei libere şi de competiţie este

suficientă pentru a asigura dezvoltarea umană? Sau trebuie să ne gândim şi la oameni, la

generaţiile actuale şi la cele viitoare?

1 Donnelly, J.H., Fundamentals of Management, Eight Edition, IRWIN Homewood, IL, 1992

2 Definiţia CSR dată de Comisia Europeană, Promoting an European Framework for Social Corporate

Responsibility, Green Paper, Brussels, COM(2001)366, 18.07.2001

3 Meghan Conolly, Ce este Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor?, Corporate Social Responsibility

Newswire Service

1. Responsabilitatea socială a firmei

1.1 CSR – coordonate şi principii

Responsabilitatea socială echivalează compania cu un cetăţean, iar acesta, care

orice cetăţean, are şi drepturi, şi îndatoriri în societatea în care este parte integrantă şi are

în vedere faptul că bunăstarea comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea influenţează

nemijlocit capacitatea firmei de a obţine profit. Cele patru elemente principale care ne

ajută să operaţionalizăm conceptul de responsabilitate socială corporatistă sunt:

responsabilitatea economică, responsabilitatea legală, responsabilitatea etică şi

responsabilitatea filantropică.

- Responsabilitatea economică reprezintă fundaţia tuturor celorlalte tipuri de

responsabilităţi şi se referă la responsabilitatea companiei de a fi profitabilă;

- Responsabilitatea legală se referă la respectarea legilor şi a obligaţiilor

contractuale;

- Responsabilitatea etică implică respectarea unui cod de bună practică în afaceri şi

în relaţiile cu mediul extern şi intern al companiei;

- Iar responsabilitatea filantropică cuprinde aspectele legate de implicarea

companiei în dezvoltarea comunităţii, în creşterea calităţii vieţii în comunitatea

din care face parte.

Prin asumarea şi respectarea celor patru tipuri de responsabilităţi, compania poate

deveni un bun cetăţean corporatist 4. Primele două tipuri de responsabilităţi sunt

obligatorii, a treia este de aşteptat, iar ultima, responsabilitatea filantropică, este opţională

şi recomandată.

Piramida CSR

4 Archie B. Caroll, The Pyramid of Social Corporate Responsibility: Toward the Moral Management of

Organizational Stakeholders în „Business Horizons”, iulie – august 1991