Sisteme de pensii private

Sistemele de protecţie socială din toate statele dezvoltate ale lumii au identificat drept unul din obiectivele lor prioritare furnizarea unui venit care să ofere un trai decent persoanelor ajunse la vârsta de pensionare. S-a dovedit însă că acest obiectiv nu este întotdeauna uşor de atins, mai ales dacă nu sunt luate din timp măsurile necesare pentru a anticipa sau măcar a reduce efectele negative ale fenomenelor reale cu care se confruntă sistemele moderne de pensii.

Una din componentele de bază ale securităţii sociale a unui stat o constituie sistemul naţional de pensii, el oferind practic imaginea fidelă a evoluţiei politice, economice, demografice şi culturale a statului respectiv. Importanţa sistemului de pensii este amplificată de legătura directă a acestuia atât cu evoluţia costului forţei de muncă, cât şi cu piaţa de capital sau cu economiile indivizilor.

În cadrul sistemelor naţionale de pensii, rolul pensiilor private tinde să devină tot mai important. În susţinerea acestei idei amintim concluzia la care a ajuns societatea de consultanţă Watson Wyatt într-o cercetare realizată în anul 2006: activele primelor 300 de fonduri de pensii private din lume erau evaluate la 10 trilioane USD, valoarea lor crescând în medie cu 11,5% anual. Această valoare impresionantă a activelor devine extrem de tentantă pentru foarte mulţi investitori, care văd astfel nişte oportunităţi de investiţii pe termen lung extrem de bune, în condiţiile asigurării unei prudenţe absolut necesare dacă avem în vedere sumele vehiculate.

Sistemul de pensii din România a intrat începând din anul 1990 într-un proces continuu de schimbări, nu întotdeauna însă cu consecinţe pozitive asupra nivelului pensiilor. Reformele cu adevărat semnificative au apărut abia după anul 2000, fiind favorizate şi de demersurile de aderare a ţării la Uniunea Europeană.

Prin această lucrare încercăm să punem în lumină importanţa majoră pe care o are echilibrul sistemului de pensii - public şi privat -.

Astfel, am început prin a prezenta necesitatea implementării sistemului privat de pensii, factorii care determină acestă implementare, trăsăturile distinctive ale celor două sisteme, avantajele şi riscurile pe care acestea le presupun.

Capitolul al treilea analizează piaţa pensiilor private obligatorii şi piaţa pensiilor private facultative, făcând o prezentare generală a Pilonului II şi Pilonului III.

Dinamica Pilonului II privit în ansamblul său urmăreşte entităţile care au funcţionat sau funcţionează pe piaţă, evoluţia numărului de participanţi, a contribuţiilor virate, a activelor şi a investiţiilor din Pilonul II. Evoluţia în timp a Pilonului III vizează societăţile ce activează pe piaţă, numărul de participanţi, valoarea activelor şi investiţiile fondurilor private facultative.

În analiza fondurilor de pensii facultative privite individual vom urmări dinamica evoluţiei acestora, investiţiile realizate şi indicatorii de rentabilitate.

Concluzia principală care se desprinde din calculele efectuate întăreşte idea importanţei sistemului pensiilor private pentru asigurarea unui trai decent al persoanelor după retragerea din activitate.

CAPITOLUL 1. CARACTERIZAREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN ROMÂNIA

1.1Necesitatea completării sistemului public de pensii cu un sistem privat de pensii

Îmbătrânirea rapidă a populaţiei a forţat guvernele la o reformă naţională a pensiilor, astfel că la sfârşitul anilor 1980 unele ţări au început reformarea sistemelor de pensii publice. Aceste reforme au adoptat cel puţin un subsistem sau pilon de fonduri de pensii private cu contribuţii definite.

Din punctul de vedere al specialiştilor îmbătrânirea progresivă a populaţiei la nivel global va adânci cu siguranţă dificultăţile financiare ale sistemelor publice de pensii şi va afecta, într-un ritm diferit, atât sistemele de pensii tip DB (beneficii definite), cât şi pe cele tip DC (contribuţii definite).

Planul (schema) de pensii tip DB (beneficii definite) este acela în care administratorul are obligaţia de a oferi beneficiile (pensiile) stabilite în schema de pensii indiferent de nivelul contribuţiilor, iar riscul investiţional aparţine administratorului.

Planul (schema) de pensii tip DC (contribuţii definite) este acela în care este stabilit nivelul contribuţiilor, nu se cunoşte exact nivelul beneficiilor la pensionare, iar riscul investiţional aparţine participantului la o schemă de pensii.

Sistemele de pensii publice sunt de tipul DB cu caracter redistributiv. Beneficiile sunt definite (stabilite de către Guvern), iar finanţarea este de tipul PAYG ''pay-as-you-go'' respectiv statul colectează resurse financiare din contribuţii şi impozite, asupra populaţiei active aflate în câmpul muncii pentru a le redistribui ca pensii şi sub alte forme populaţiei inactive din punct de vedere economic (pensionarii, invalizii, copii, şomeri, familii ale caror venituri sunt sub pragul sărăciei).

În toate ţările din Europa de Est, raportul dintre numărul beneficiarilor de pensii şi numărul contribuabililor la sistemul de asigurări sociale este mare. Sistemul public de pensii funcţionează după principiul redistributiv, unde statul colectează contribuţii de asigurări sociale de la salariaţi si 21,47 milioane în anul 2009, la sub 19,7 milioane până în anul 2025 şi la 17,1 milioane până în anul 2050.

Conform Asociaţiei Internaţionale de Securitate Socială (ISSA), o rată de fertilitate de cca. 2,2% menţine populaţia la un număr mediu aproximativ constant. Conform definiţiilor INSSE, prin rată de fertilitate se întelege numărul de copii născuţi de o femeie în perioada fertilă. Rata de fertilitate mai mică de 1,3%, ca în cazul României, are ca rezultat un proces continuu de îmbătrânire şi scădere a populaţiei. Rata natalităţii a scăzut de la 13,7 la mia de femei aflate la vârstă fertilă în 1990, până la 10,0 la mia de femei aflate la vârsta fertilă în 2008. În acei ani s-a înregistrat o creştere a speranţei de viaţă la naştere de aproximativ 4 ani.