Soluții open-source de informatizare a activităților compartimentelor de resurse

CAPITOLUL I

Managementul resurselor umane – prezent şi perspective

1.1 Istoricul şi evoluţia managementului resurselor umane

Performanţele economiilor naţionale şi ale firmelor depind într-o măsură însemnată de calitatea gestionării resurselor, între care un loc însemnat revine resurselor umane. Resursele umane trebuiesc astfel gestionate încât să devină factorul „motor” al progresului unităţii conduse. În ţara noastră problemele gestionării resuselor umane întâmpină încă dificultăţi din cauza trecerii greoaie de la un sistem politico-economic de comandă centralizat în care decizia managerilor era limitată, deciziile luându-se de conducerea politică a statului, la un sistem descentralizat, specific economiei de piaţă.

Dintre definiţiile date managementului resurselor umane şi publicate în literatura de specialitate din ţara noastră amintim:

• cuprinde toate activităţile orientate spre factorul uman, având drept obiective: conceperea, proiectarea, utilizarea optimă, întreţinerea şi dezvoltarea socio-umană;

• ansamblul activităţilor referitoare la asigurarea utilizării optime a resurselor umane în beneficiul organizaţiei, al fiecărui individ şi al comunităţii, în general;

• complexul de activităţi orientate către utilizarea eficientă a “capitalului uman” în scopul realizării obiectivelor organizaţionale, simultan cu asigurarea condiţiilor ce garantează satisfacerea nevoilor angajaţilor;

• ansamblu deciziilor care afectează relaţiile dintre principalii parteneri sociali – patronul şi angajaţii – menite să asigure sporirea productivităţii şi a eficienţei activităţii economice;

• reprezintă un complex de măsuri concepute interdisciplinar cu privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală, până la momentul încetării contractului de muncă.

Din examinarea definiţiilor prezentate se pot trage unele concluzii care reflectă, de fapt, stadiul de dezvoltare şi consolidare a teoriei şi practicii manageriale în acest domeniu de activitate. Se mai poate constata că definiţiile menţionate nu conţin elemente contradictorii, că se completează reciproc, fiecare definiţie contribuind la circumscrierea conţinutului managementului resurselor umane.

Conţinutul managementului resurselor umane este dat şi de multitudinea şi diversitatea activităţilor care trebuie desfăşurate, corelate şi armonizate în domeniul resurselor umane. Activităţile se împart în trei categorii principale:

• activităţi strategice, considerate activităţi de orientare şi concepţie (stabilirea politicilor de personal, planificarea pe termen lung etc);

• activităţi de consultanţă, care sunt, în esenţă, activităţi de consiliere (asistarea managerilor în aspectele cheie ale managementului personalului);

• activităţi operaţionale de zi cu zi care asigură o funcţie de servire (recrutarea de personal, evidenţele cu angajaţi etc.)

Trebuie să existe garanţia că toate activităţile managementului resurselor umane sunt realizate în condiţiile respectării cerinţelor sau prevederilor legale, iar evaluarea activităţilor respective se va face, în funcţie de contribuţia acestora la îndeplinirea obiectivelor organizaţionale.

Pe parcursul timpului, în domeniul managementului resurselor umane, pot fi identificate sau individualizate diverse periodizări sau etape de dezvoltare. Una dintre variante este următoarea:

• etapa empirică;

• etapa bunăstării sau prosperităţii;

• administrarea personalului;

• managementul personalului – faza de dezvoltare;

• managementul personalului – faza matură;

• managementul resurselor umane – prima fază;

• managementul resurselor umane – a doua fază.