Experiment privind dezvoltarea rezistenței la juniorii de 17-18 ani, în fotbal

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. Gradul de actualitate şi importanţa practică a temei

Fotbalul de performanţă cunoaşte o puternică dezvoltare, atât sub aspectul parametrilor de conţinut şi structură, cât şi al nivelului de evoluţie superioară a factorilor de instruire şi de joc. Aceste aspecte au fost fundamentate de metodele tot mai complexe şi eficiente de pregătire, care au venit în sprijinul cerinţelor actuale ale jocului de fotbal, acesta fiind caracterizat ca un joc sportiv cu o dinamică deosebit de ridicată.

Maniera modernă de antrenament şi de joc tinde spre realizarea unei organizări perfecte, în care jucătorii îşi modelează activitatea, devenind adepţii principiilor care le oferă libertatea de acţiune şi decizie, dar sunt obligaţi să respecte ideile tactice, care-i determină să confere oricărei acţiuni individuale, o conotaţie colectivă.

Se poate deci pe bună dreptate, susţine afirmaţia că, în prezent fotbalul mondial este supus unor mutaţii importante privitoare la pregătirea, activitatea şi mentalitatea antrenorilor şi specialiştilor, la atitudinea jucătorilor faţă de meseria pe care o practică şi la unele aspecte organizatorice privind desfăşurarea sistemului competiţional tot mai complex şi mai încărcat. Toate aceste mutaţii sunt resimţite şi în activitatea fotbalistică din ţara noastră. ele fiind consecinţe ale trecerii treptate la structurile fotbalului profesionist.

Problematica fotbalului contemporan, perfecţionat în toate compartimentele sale, este mult mai complexă, prin însăşi transformările la care este supus jocul in sine, fiind diferenţiat de cel practicat cu doar câteva decenii în urmă.

Evoluţia mereu crescândă a fotbalului contemporan este rezultatul aportului adus de către reprezentanţii fiecărei "şcoli", în privinţa instruirii şi a jocului. În funcţie de temperamentul jucătorilor şi de tradiţia fiecărei "şcoli" în parte. Pe bună dreptate, se spune că dialectica progresului înregistrează şi în fotbal lupta dintre vechi şi nou, între rutină şi profesionalismul novator.

În performanţă, în toate etapele de dezvoltare ale jocului de fotbal au existat contradicţii între vechi şi nou. dar nicicând acestea nu au fost aşa de evidente ca în etapa actuală.

Procesul de antrenament modern este supus înnoirilor permanente, bazate pe legităţi ştiinţifice şi este fundamentat de către antrenori şi jucători, deci de practicieni care, de multe ori, lasă în urmă aspectele teoretice şi metodice elaborate de către specialişti.

Aşa se explică faptul că, fotbalul modern, bazat pe principiile fotbalului total nu reprezintă rezultatul aplicării unei idei geniale, ci o operă colectivă rezultată ca urmare a acumulării unor soluţii noi privind diversificarea instruirii şi a componentelor jocului.

Oricare studiu cu tentă de cercetare trebuie să se pornească de la ideea că, fotbalul actual se desfăşoară într-o evidentă lipsă de spaţiu şi de timp, iar aspectele teoretice trebuie să descopere soluţii privitoare la depăşirea acestor realităţi ce guvernează fotbalul contemporan.

De la aceste legităţi fundamentale trebuie să pomenească specialiştii care au ca domeniu de activitate jocul de fotbal indiferent de eşalonul valoric sau de vârstă cu care lucrează.

Ştiinţa jocului de fotbal este o ştiinţă a jocurilor sportive în general cu aplicaţii specifice la condiţiile intime ale jocului de fotbal şi cu multe similitudini pentru jocul de fotbal.

O cerinţă de bază a fotbalului este aceea ca întregul efort de pregătire, să asigure fiecărui fotbalist o dezvoltare multilaterală, o complexă pregătire atletică, pe fondul căreia însuşirea tehnicii şi tacticii specifice fotbalului, să permită formarea unui fotbalist complet, cu un înalt spirit de dezvoltare biofiziologică a calităţilor fizice cu o tehnică şi tactică însuşită, capabil să facă faţă cu succes tuturor situaţiilor ivite în joc, deci să aibă o evoluţie extrem de dinamică.

Fotbalul actual recomandă ca pregătirea să fie desăvârşită în aşa fel încât să poată răspunde cerinţelor din ce în ce mai crescute ale fotbalului modern.

Concluziile ultimelor campionate mondiale şi europene au demonstrat nivelul superior de pregătire fizică a tuturor echipelor participante.

Acest grad avansat de pregătire fizică demonstrează progresele obţinute pe plan mondial în metodica antrenamentului, ceea ce a dus la valorificarea la maximum a posibilităţilor fizice ale sportivilor:

- jucătorul îşi valorifică în joc posibilităţile tehnico-tactice, calităţile morale şi de voinţă numai în măsura în care îl va ajuta în acest sens;

- cu ajutorul pregătirii fizice se pune în mişcare mecanismul de funcţionare al echipei;

- acţiunile fără minge, care reprezintă aproximativ 95% din durata jocului cât şi mişcările cu mingea, vor fi executate cu promptitudine, economic, la momentele oportune şi în condiţiile impuse de necesităţile jocului, în funcţie numai de nivelul pregătirii fizice;

- între menţinerea formei sportive şi nivelul pregătirii fizice există o strânsă legătură.