Politici și instrumente de comunicare în managemetul activităților sportive

INTRODUCERE

În lucrarea de faţă, intitulată „Politici şi instrumente de comunicare în managementul activităţilor sportive”, am realizat o analiză a marketingului în sport, precum şi a principalelor aspecte ale eficienţei activităţilor de marketing sportiv, ale echipelor sportive în contextul creşterii competiţiei între acestea pe plan local, naţional, regional şi global.

În cadrul marketingului activităţilor sportive un rol deosebit revine comunicării organizaţionale. Comunicarea reprezintă elementul dinamizator al proceselor manageriale şi în acelaşi timp condiţia unui climat organizaţional şi motivaţional adecvat realizării obiectivelor. Aceasta contribuie la realizarea de schimburi ce asigură prosperitatea organizaţiei sportive precum şi a membrilor săi.

Strategia de comunicare la nivelul unei organizaţii sportive vizează obiective multiple: sportive, sociale, financiare şi comerciale. Elaborarea strategiei de comunicare presupune parcurgerea următoarelor etape: analiza situaţiei, analiza binomului public-mesaj, formularea maximului posibil de strategii de comunicare, definirea strategiei de comunicare. Din punct de vedere al destinatarului distingem: strategia de comunicare instituţională, strategia de comunicare comercială, strategia de comunicare internă.

Sistemul informaţional de marketing al unei organizaţii sportive trebuie să beneficieze de suportul mai multor subsisteme: subsistemul obţinerii informaţiei, subsistemul înregistrărilor interne, subsistemul de supraveghere a pieţei, subsistemul de analiză-suport a deciziilor de marketing. Obiectivul final al oricărui sistem informaţional de marketing trebuie să-l reprezinte obţinerea de informaţii pentru a fundamenta deciziile managerilor sportivi.

Mesajele transmise de organizaţia sportivă vizează cu precădere publicul consumator, astfel că am încercat să detaliez modul în care consumatorii de sport reacţionează vis-a-vis de comunicarea de marketing.

Primul capitol al lucării va avea trei subcapitole şi vom vorbi despre universul şi problematica sportului, conceptul de management, particularităţile managementului în sport dar, în lucrare, vom pune accentul pe comunicare.

Al treilea capitol va evidenţia analiza S.W.O.T. a unui club sportiv. Este o tehnică pe care o organizaţie sau o componentă a acesteia, o poate folosi pentru a evalua în detaliu mediul său intern, identificând punctele sale tari şi punctele slabe, cât şi mediul extern, oportunităţile şi ameninţările venite din exterior.

CAP. I: FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI ÎN SPORT

1.1 Universul şi problematica sportului

Sportul constituie o necesitate care condiţionează randamentul sporit solicitat cetăţeanului indiferent de vârstă şi profesie. Prin rolul atribuit de societate, activităţile sportive depăşesc dimensiunile unor activităţi de agrement, înscriindu-se plenar în vastul program de pregătire şi formare a cetăţeanului pentru munca şi viaţa socială.

Întregul ansamblu al activităţilor sportive organizate în scop de fortificare, compensare, destindere şi agrement, cunoaşte în zilele noastre o extindere din ce în ce mai mare. Integrate organic în viaţa omului contemporan, ele constituie preocupări constante şi majore pentru toţi factorii ce se ocupă de pregătirea sportivă, de crearea cadrului adecvat asigurării şi păstrării unui echilibru raţional în dezvoltarea fiinţei umane. Includerea unor noi ramuri de sport, creşterea numărului de participanţi, au determinat o implicare în plan financiar mare din partea organizatorilor. Astfel, au fost situaţii concrete în care marile concerne care au oferit sume de bani sau servicii organizatorilor s-au implicat în unele domenii participând la hotărâri pentru care nu au competenţa necesară în scopul de a-şi amortiza mai rapid investiţiile.