Studiu privind inițierea în luptele libere

INTRODUCERE

În zilele noastre suntem martorii unei creşteri impetuoase a performanţelor la toate ramurile sportive. Aceasta se datorează faptului că pe zi ce trece cunoştinţelă din diferite domenii ale ştiinţei pătrund adânc în pregătirea sportivilor iar ca urmare, întregul proces instructiv-educativ se destlişoară la un nivel tot mai înalt ţinâidu-se din ce în ce mai mult seama de substratul biologic al organismului şi de posibilităţiile lui de adaptare.

O contribuţie serioasă la acest progres a adus-o îmbunătăţirea pregătirii fizice a sportivilor.

Se poate spune că şi în viitor, pregătirea fizică va continua să fie unul din factorii de bază ai creşterii performamelor în măsura în care ştiinţele ajutătoare vor descoperi noi posibilităţi de dezvoltare a capacităţii motrice ale sportivilor.

Mijloacele folosite pentru dezvoltarea organismului, formarea şi perfeetionarea deprinderilor motrice sunt mai eficace eu cât ele sunt mai bine alese şi aplicarea lor se face mai adecvat sarcinilor.

În scopul realizării unui înalt nivel al pregătirii fizice, specialiştii trebuie să aleagă din multitudinea de mijloace pe cele care corespund cerinţelor specifice privind pregătirea fizică la un nivel ridicat al luptătorilor.

Pentru ficeare perioadă de vârsta există premise favorabile pentru dezvoltarea calităţilor fizice.

În prezent, ca urmare creşterii exigenţelor specifice din fiecare sport în parte, este cu totul mai potrivit să înţelegem pregătirea fizică ca aparţinând fiecărui sport în parte, subordonându-se astfel integral exigenţelor acestuia.

Realizarea unei pregătiri fizice corespunzătoare implică dezvoltarea tuturor calităţilor motrice, întrucât luptă modernă solicită tot mai echilibrat manifestarea acestora.

Pregătirea fizică superioară se obţine numai în urma unei durate îndelungate de pregătire, aceasta având în vedere cele două aspecte: pregătirea fizică multilaterală şi pregătirea fizică specifică.

În cadrul întrecerilor de lupte intensitatea întâlnirilor pretinde din partea luptătorului dezvoltarea excelentă a calităţilor motrice şi înainte de toate a calităţiilor de forţă-viteză, de o tehnică eficientă şi de asemenea, de un stil modern de desfăşurare a luptei şi o tehnică eficientă.

Aspectele tratate în lucrările de specialitate referitoare la pregătirea fizică, sunt dintre cele mai diverse. În această lucrare, sunt selecţionate acele aspecte ale pregătirii fizice, care puse în practică pot să îmbunătăţească rezultatele luptătorilor cadeţi. De asemenea, am încercat să sintetizez un material teoretico-metodic, pentru ca astfel să petem contribui la dezvoltarea luptelor din ţara noastră.

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN DISCIPLINA LUPTELOR

1.1. Apariţia luptelor în România

Dacă trânta s-a perpetuat în timp la nivelul mediului rural, dezvoltarea luptelor sportive în România s-a produs în mediul urban.

Primul contact al mişcării sportive româneşti cu luptele competiţionale s-a petrecut în ultima decadă a sec XIX sub forma franceză acestora (lupte greco-romane). Această formă de pionierat a luptelor de concurs era făcută cunoscută publicului amator pe arenele circurilor de către luptători străini (în special francezi), profesionişti [3].

Prima menţionare a acestui tip de eveniment se consemnează în anul 1892 când pe arena circului „Sidoli” din Bucureşti se produc primele demonstraţii de lupte profesioniste sub conducerea francezului Doublier care a dat şi primele lecţii particulare.

Un an mai târziu, în 1893, cu ocazia unei serbări desfăşurate în parcul Cişmigiu din Bucureşti au avut loc şi primele „întreceri între puternici”. Aceste evenimente aveau un caracter sporadic dar au trezit interesul publicului amator de evenimente sportive şi după o scurtă acalmie, în 1900 şi 1901 am fost iarăşi vizitaţi de luptători străini care şi-au etalat virtuţile şi abilităţile pe arena circurilor [5].

Urmarea imediată a apetitului demonstrat de către publicul român pentru astfel de evenimente a fost organizarea unor aşa-zise „Campionate ale României” numite impropriu astfel, şi care aveau principal obiectiv câştigul financiar. Cu prilejul unui astfel de eveniment în 1902 se face remarcat şi primul luptător român cu reale calităţi, pe numele său Mitică Dona care îşi începe la scurtă vreme activitatea internaţională, participând la o serie de turnee tot în cadrul circurilor [1].