Analiza corelației rentabilitate-patrimoniu la SC Zentiva SA

ANALIZA CORELAŢIEI RENTABILITATE-PATRIMONIU LA S.C. ZENTIVA S.A.

CAP. I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CORELAŢIA RENTABILITATE – PATRIMONIU LA UN AGENT ECONOMIC

Globalizarea proceselor şi fenomenelor economice, tehnice, financiare au amplificat competiţia atât pe piaţa internaţională, cât şi pe fiecare piaţa naţională.

Lumea contemporană devine tot mai mult o realitate de neconceput fǎrǎ preocuparea pentru performanţă, reuşită şi succes. Aceste elemente au devenit motivaţia oricărei întreprinderi care încearcă sǎ se înscrie în exigenţele economiei de piaţǎ şi în competiţia mondială.

Pentru evaluarea performanţelor economico-financiare ale unei întreprinderi, se impune luarea în considerare a mai multor categorii de indicatori atât cantitativi, cât şi calitativi, care urmăresc toate aspectele activităţii acesteia. Sistemul de indicatori ai performanţelor economico-financiare oferă informaţii managerilor şi terţilor cu privire la eficienţa activităţii de producţie şi comercializare, la rentabilitatea obţinută, la eficienţa gestionării resurselor materiale şi umane, la creşterea valorii firmei în perioada supusă analizei. Totodată acest sistem de indicatori permite descoperirea punctelor tari şi slabe ale activităţii desfăşurate, pe baza cărora se adoptă măsurile pentru îmbunătăţirea performanţelor în viitor, şi stă la baza evaluării previziunilor referitoare la evoluţia rezultatelor firmei în viitor.

Termenul de performanţă cunoaşte în prezent un grad ridicat de complexitate, iar pentru definirea conţinutului său trebuie să se aibă în vedere mai multe laturi ale activitaţii firmei şi presupune clarificarea conţinutului altor două concepte, respectiv eficienţă şi eficacitate.

Prin eficienţă se înţelege măsura în care au fost realizate obiectivele sau scopurile propuse, iar principalele forme de eficienţă sunt: productivitatea, rentabilitatea şi randamentul.

Eficacitatea este măsura în care firma reuşeşte să satisfacă exigenţele sau aşteptările externe, respectiv ale clienţilor, statului, furnizorilor, salariaţilor şi acţionarilor. O întreprindere devine eficace atunci când reuşeşte să optimizeze modul de utilizare a surselor externe şi interne de dezvoltare, precum şi corelaţia dintre acestea, răspunzând cât mai bine aşteptărilor terţilor sau partenerilor externi.

În concluzie, performanţa se poate defini ca fiind gradul în care întreprinderea reuşeşte să satisfacă atât cerinţele mediului intern, cât şi extern, printr-o combinaţie optimă între eficacitate şi eficienţa.

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora”

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.

Patrimoniul „exprimă atât bunurile economice acumulate de o persoană juridică (averea, utilizarea resurselor), cât şi drepturile şi obligaţiile subiectului de drept)” Patrimoniul devine obiect al reprezentării contabile numai în măsura în care valorile economice separate patrimonial sunt investite pentru obţinerea de bunuri şi servicii din a căror vânzare să se obţină profit.

Factorul primordial pentru obţinerea unor rezultate care să asigure atât perenitatea entităţii, cât şi mulţumirea acţionarilor este utilizarea eficientǎ a patrimoniului. Cele două elemente, rentabilitate şi patrimoniu trebuie privite ca un ansamblu, pentru că în analiza sănătăţii financiare a unei entităţi corelaţia dintre ele reprezintă punctul de plecare.

Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul – mărimea absolută a rentabilităţii şi ratele de rentabilitate – gradul în care utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor aduc profit.