Asigurarea Calității în Auditul Financiar

INTRODUCERE

Ultimii ani au fost puternic marcaţi de criza financiară care s-a propagat cu viteza unui agent patologic dinspre SUA spre pieţele europene. Băncile, în special prin managementul defectuos care încuraja asumarea imprudentă a riscurilor pentru a obţine profituri uriaşe, şi în consecinţă bonusuri grase, au fost declarate în urma cercetărilor şi analizelor întreprinse principalul vinovat pentru situaţia creată. Lipsa de reglementări pe piaţa instrumentelor derivate a constituit de asemenea un factor declanşator.

In lumina acestui fenomen, si a falimentelor răsunătoare care l-au precedat, sau urmat s-a pus problema credibilităţii informaţiei oferite de contabilitate. Ce garanţie are utilizatorul simplu fără prea multe cunoştinţe economice dacă de exemplu este deţinător de acţiuni sau potenţial investitor, că informaţia furnizată reflectă în mod obiectiv realitatea? Datoria organismelor internaţionale care au autoritatea necesară este să reglementeze în mod corespunzător activitatea profesioniştilor contabili, auditorilor și altor actori pentru a preveni denaturarea adevărului contabil.

Criza financiară a evidenţiat nevoia pregnantă de a asigura o calitate ridicată a raportărilor financiare, care depinde în primul rând de calitatea fiecărei operaţiuni care este desfăşurată pe parcursul procesului de raportare. Obligaţia auditului, mai ales dacă este vorba de unul extern, este să verifice măsura în care se respectă normele contabile în vigoare precum şi cadrul aplicabil de raportare financiară. Calitatea sa de instrument de diagnosticare a activităţii desfăşurate de o entitate economică, îl aduce în prim planul sistemului de raportare, rolul său căpătând din ce în ce mai multă substanţă.

În aceste condiţii pentru a identifica problemele existente şi riscurile potenţiale, în vederea oferirii unei opinii cât mai pertinente, activitatea de audit trebuie planificată şi desfăşurată cu un nivel înalt de profesionalism fiind nevoie şi de o doză de scepticism profesional, admiţând că există şi posibilitatea întâlnirii de situaţii financiare denaturate. Datorită impactului pe care îl au rapoartele de audit pentru deciziile investitorilor și nu numai, este de dorit ca informaţia oferită în acestea să nu fie influenţată în nici un fel, iar interesele acestora să fie protejate. Conduita auditorilor este reglementată la nivel internaţional prin stabilirea unui cod de etică menit să ghideze activitatea acestora pentru a atinge obiectivele atent stabilite care se traduce în final în obţinerea unui nivel înalt de performanţă.

Calitatea auditului depinde de mai mulţi factori : rigurozitatea cu care se parcurg etapele misiunii de audit, realitatea şi acurateţea surselor folosite, eşantionarea corectă, gradul de pregătire, capacitatea de a sintetiza şi exprima rezultatele obţinute a auditorului, capacitatea acestuia de a fi obiectiv şi centrat pe nevoile consumatorilor de informaţie cuprinsă în raportul de audit.

Pe parcursul derulării auditului trebuie acordată o importantă deosebită în organizarea şi desfăşurarea controlului calităţii, acesta fiind un instrument de verificare a întregului proces. Se va urmări dacă procesul de auditare a surprins într-adevăr cele mai importante aspecte ale activităţii respective, dacă procedurile referitoare la calitate stabilite la nivelul instituţiei sunt respectate, dacă rezultatele auditului, aşa cum apar ele în raportul de auditare, constituie o reflectare fidelă şi precisă a situaţiei reale ce constituie subiectul auditării.

Gradul de seriozitate cu care se desfăşoară controlul exercită cea mai mare influenţă asupra calităţii.

Cel mai mare pericol care provoacă distanţarea de obiectivele urmărite este tratarea acestuia ca o formalitate, asemeni unei căsuţe care este bifată automat din reflex. Modul în care este conceput şi respectat sistemul de control al calităţii va determina în definitiv nivelul de calitate oferit de instituţia de audit respectivă.

Asigurarea unui standard ridicat de calitate într-o organizaţie de audit presupune asumarea si îndeplinirea unei succesiuni de măsuri detaliate într-un interval extins de timp. În realitate acesta poate fi comparat cu un proces nesfârşit de îmbunătăţire continuă.

Se porneşte prin stabilirea politicilor şi practicilor privind calitatea şi apoi se introduc procedurile de control al calităţii ce vor oferi garanţia respectării acestora. Se doreşte ca acestea să permită, nu să interzică iniţiativa auditorului atunci când natura situaţiei necesită adaptabilitate şi flexibilitate. În acelaşi timp pus în faţa faptului împlinit, auditorul va fi dator să-şi argumenteze poziţia de a devia de la tehnicile uzuale de audit, să evidenţieze nevoia alegerii acestei variante şi de a demonstra că noua abordare conduce la o satisfacere superioară a obiectivelor auditului.

CAPITOLUL I

STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE AUDIT PRIVIND CONTROLUL CALITĂȚII

În contextul actual caracterizat de tendinţa de creştere a importanţei acordate calităţii auditului, organizarea şi desfăşurarea unui proces eficient de control a calităţii reprezintă condiţia esenţială pentru oferirea unor servicii competitive. Definirea conceptului de calitate a auditului a pus destule probleme de-a lungul vremii. Deşi au existat numeroase încercări, nici una nu s-a concretizat într-o definiţie care să fie recunoscută şi acceptată universal. Dificultatea apare datorită caracterului complex şi multidimensional calitatea fiind rezultatul unor influenţe directe şi indirecte. Astfel unii ar putea ceda tentaţiei să pună accent mai mult pe influenţe directe, dar această abordare nu este suficientă pentru a răspunde la întrebarea dacă calitatea auditului a fost realizată.