Comparație între Portofolii de Acțiuni și Obligațiunii

Capitolul 1

Acţiuni

1. Acţiuni comune

Există două tipuri fundamentale de acţiuni care pot fi emise :

• Comune

• Preferentiale

O acţiune obişnuită reprezintă titlul de proprietate asupra venitului net al unei societăţii cu răspundere limitată şi conferă deţinătorului de acţiune o creanţă sau un dividend asupra oricăror profituri generate de către societate.

Valoarea de piaţă a unei acţiuni obişnuite fluctuează în funcţie de condiţiile de piaţă şi reprezintă preţul pe care investitorul sunt pregătiţi să-l plătească. Nu există nici o legătură între valoarea nominală şi valoarea de piaţă, excluzând momentul emisiune trebuie să fie egal cu sau mai mare decât valoarea nominală.

Atunci când avem în vedere o investiţie în acţiuni, este important să reamintim următoarele:

• Nu există nici o obligaţie din partea unei societăţi cu privire la răspunderea acţiunilor – investitorul acordă un împrumut perpetuu respectivei societăţi

• Raspunderea deţinătorului de acţiuni este limitata de suma de de bani investită în titlutile de valoare

• Tipic ,acţionari desemneaza directori pentru administrarea societăţii in numele lor

Emitenţii

Acţiunile obişnuite pot fii emise contra plăti integrale sau parţiale În cel de al doilea caz societatea respectiva nu are nevoie de Întreg capitalul dintr-o data si de aceea preţul acţiunilor este platit in tranşe, la data si la sume platite in viitor , precizate in prospectul de lansare al societăţii. Aceste plătii sunt obligatorii , si nu optionale Emisiunile de acţiuni contra plată parţială sunt destul de obisnuite in cazul estimărilor de privatizare , care sunt percepute ca o investitie destul de atractivea – preţul de piata poate sa fie mai mare decat preţul ratelor viitoare.

In anumite cazuri , de exemplu atunci cand o societate doreşte sa procure capital făra a pierde controlul administrarii , se emit acţiuni fara drept de vot , A sau B. Aceste acţiuni sunt purtatoare ale aceloraşi riscuri şi recompense, însa nu sunt prtatoare de drept de vot sau acestea sunt limitate Emisiunile făra drept de vot sunt oferite de regula la un preţ mai scăzut decât cel al acţiunilor obişnuite pentru a reflecta aceste drepturi reduse Acţiunile făra drept de vot nu prezintă investiţii care sa se bucure de popularitate în rândul investitorilor instituţionali mari – absenţa este perceputa ca un dezavantaj , în special in perioada unei eventuale preluari a societatii respectie.

Deşi acţiunile obişnuite reprezintă titluri de proprietate în cadrul unei societăţi , există unele pieţe care nu sunt recunosc aceste titluri în mod similar. Pe piata japoneza majoritatea companiilor îsi finanţează activitatea mai degraba prin intermediu pieţei datorii ,decât prin emiterea de titluri de valoare Aceasta înseamna ca dividentele plătite deţinătorilor de acţiuni sunt foarte scazute , societăţiile ne considerând ca au datoria de a-şi face fericiţii pe investitori

1.1 Acţiunea preferenţială confera detinătorului dreptul prioritar asupra oricaror dividende plătite pentru acţiunile obişnuite sau asupra activelor societăţii respective, in cazul lichidări acesteia.

Diferenţa dintre preţul acţiunilor obişnuite si cele fara drept de vot este ilustrata de pretul de cotaţie.

Acţiunile preferenţiale reprezinta un alt mod prin care pot fi emise titluri de valoare , dar acest tip de emisiune nu este la fel de comun ca acţiunile obişnuite. Deşi acest tip de acţiuni sunt răspândite înaintea acţiunilor obişnuite, de regula ele nu sunt purtatoare de drept de vot , cu excepţia situaţiilor care se refera anume la clasa lor. Datorită statutului lor, actiunile sunt de regula vândute cu prima, ceea ce confera un preţ mai ridicat decât ale acţiuni de aceeaşi valoare Pentru acţiunile preferenţiale este normal sa se specifice o rată fixa a dividendului, sub forma de procent de valoare nominala sau mai degraba la pretul lor de oferta.