Cuprins
- ARGUMENT. 5
- Cap .I. ROLUL COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA CU SOCIETATEA CIVILĂ . 9
- 1.1. Conceptul şi componentele comunicării . 9
- 1.1.1. Structura sistemului de comunicare . 11
- 1.1.2. Caracteristici ale comunicării . 15
- 1.1.3. Condiţii ale unei comunicări optime . 17
- 1.2. Teorii ale comunicării . 19
- 1.2.1. Teoriile informaţionale . 19
- 1.2.2. Teoriile constructiviste . 20
- 1.2.3. Teoriile semiotice . 21
- 1.2.4. Teoria comportamentală . 22
- 1.2.5. Teoria psihosocială . 22
- 1.3. Modalităţi de comunicare. 24
- 1.3.1. Canale de comunicare. 24
- 1.3.2. Reţele de comunicare. 39
- 1.3.3. Barierele comunicării. 43
- 1.4. Conceptul de societate civilă şi de spaţiu public. 47
- 1.4.1. Redefiniri ale conceptului de spaţiu public. 54
- 1.4.2. Un spaţiu public mediatizat. 56
- 1.4.3. Modele de comunicare ce au structurat spaţiul public. 57
- 1.4.4. Un nou spaţiu public, un nou spaţiu politic. 59
- 1.4.5. Interferenţa spaţiu public – spaţiu privat. 62
- 1.5. Rolul mass-media în spaţiul public. 66
- 1.5.1. Mass-media - sens şi semnificaţii. 68
- 1.5.2. Caracteristicile comunicării de masa - tip specific de comunicare interumană. 70
- 1.5.3. Mesaje ale comunicării. 76
- 1.5.4. Teorii privind receptarea mesajelor. 80
- 1.5.5. Funcţii şi disfuncţii ale mass-media. 82
- 1.5.6. Comunicarea cu mass-media. 88
- 1.5.7. Efectele mass-media în spaţiul public. 103
- Cap . II . LOCUL ŞI ROLUL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN PROCESUL COMUNICĂRII. . 106
- 2.1. Fundamentele teoretice privind relaţiile publice. 106
- 2.1.1. Ce sunt relaţiile publice?. 106
- 2.1.2. Originea şi evoluţia relaţiilor publice. 109
- 2.1.3. Funcţiile relaţiilor publice. 119
- 2.1.4. Forme de exercitare ale relaţiilor publice. 122
- 2.1.5. Structuri de relaţii publice departamentale. 132
- 2.2. Rolul relaţiilor publice în democraţiile moderne. 143
- 2.3. Comunicarea instituţiilor de stat cu societatea civilă . 146
- 2.3.1. Tipuri de influenţe exercitate prin intermediul comunicării. 148
- 2.3.2. Comunicarea publică şi imaginea instituţiei. 150
- 2.4. Principii şi valori în relaţiile publice. 156
- 2.4.1. Etica şi responsabilităţile în relaţiile publice. 158
- 2.4.2. Cadrul juridic de reglementare a Relaţiilor Publice. 163
- 2.4.3. Principii fundamentale ale conduitei profesionale a lucrătorilor Ministrului Internelor şi Reformei Administrative(M.I.R.A). 164
- 2.4.4. Norme şi prevederi interne care reglementează activitatea de relaţii publice în M.I.R.A. . 166
- Cap . III . TRANSFORMAREA INSTITUŢIILOR STATULUI ŞI REALIZAREA COMUNICĂRII ÎN PERIOADA POST- DECEMBRISTĂ.167
- 3.1. Organizarea şi activitatea M.I.R.A. în societatea democratică. 170
- 3.2. Comunicarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cu societatea civilă. 175
- 3.2.1. Activitatea de comunicare şi relaţii publice la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. 175
- 3.2.2. Relaţiile şi activităţile cu mass-media. 184
- 3.2.3. Modalităţi de comunicare publică. 196
- 3.3. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Poliţia Română. 203
- 3.3.1. Structura organizatorică a departamentelor de relaţii publice . 204
- 3.4. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Jandarmeria Română. 210
- 3.5. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă. 218
- 3.6. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. 220
- 3.6.1. Promovarea imaginii Poliţiei de Frontieră . 221
- 3.7. Specificul comunicării şi al relaţiilor publice în cadrul instituţiei prefectului. 223
- 3.7.1. Comunicarea interpersonală în administraţia publică. . . .224
- 3.7.2. Comunicarea externă a administraţiei publice. .226
- 3.7.3. Comunicarea între instituţia publică şi cetăţeni. . 226
- Cap . IV. FORME ALE COMUNICĂRII INTERNE ŞI EXTERNE ÎN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE (APLICAŢIE).230
- CONCLUZII.333
- PROPUNERI.336
- BIBLIOGRAFIE.338
Extras din disertație
ARGUMENT
,,Pentru a da o existenţă publică unei activităţi, unei idei sau unui produs, nu este suficient doar ca aceste elemente să existe, trebuie ca ele să fie şi cunoscute... O teorie care nu este împărtăşită celorlalţi, pur şi simplu nu există.”
Bernard Dagenais
Într-adevăr, în absenţa unor strategii de comunicare adecvate, produsele şi serviciile oferite de o organizaţie, fie ea publică sau privată, nu sunt cunoscute publicului larg sau sunt cunoscute parţial, neconform cu realitatea.
,,Deformarea” imaginii acestora este determinată de o serie de factori cum ar fi: lipsa informaţiei de la sursă, mentalităţi şi idei preconcepute, zvonuri şi atacuri lansate de organizaţii concurente etc. Pentru promovarea acţiunilor lor şi crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice, firmele şi instituţiile folosesc relaţiile publice. Se poate spune că “relaţiile publice fac parte din strategia de management. Domeniul are două funcţii: să răspundă aşteptărilor acelora ale căror comportamente, judecăţi şi opinii pot să influenţeze existenţa şi dezvoltarea unei instituţii, pe de o parte, şi să-i motiveze, pe de alta…Stabilirea de politici de relaţii publice înseamnă, în primul rând, armonizarea intereselor unor întreprinderi cu interesele acelora de care depinde dezvoltarea lor. Următorul pas este punerea în practică a acestor politici. Aceasta înseamnă dezvoltarea unei politici de comunicare care să stabilească şi să menţină o relaţie de încredere mutuală cu multiplele categorii de public.”
Din această perspectivă, departamentul de relaţii publice şi comunicare reprezintă o resursă esenţială pentru o organizaţie, o funcţie strategică de management. De modul cum este organizată activitatea de relaţii publice în cadrul instituţiei, începând de la poziţia departamentului în cadrul organigramei, continuând cu resursele umane, materiale şi financiare alocate acestui domeniu şi cu realizarea unor strategii şi campanii de relaţii publice în acord cu specificul şi nevoile instituţiei, depinde propagarea în rândul publicului larg a imaginii sale.
Sfera relaţiilor publice a cunoscut, în ţara noastră, după anul 1990, o dezvoltare puternică, în condiţiile proliferării libertăţii de expresie, a apariţiei şi dezvoltării pieţei libere, a preluării conceptelor occidentale de ,,promotion”, ,,public relation”, etc. Înţelegând necesitatea şi importanţa relaţiilor publice, firmele şi instituţiile s-au adaptat ,,din mers” acestui nou domeniu, încercând, cu mai mult sau mai puţin succes să-şi dezvolte structuri specifice, să atragă personal calificat (puţin numeros la început, în creştere la acest moment, graţie adaptării învăţământului universitar la necesităţile de formare reclamate de societatea actuală) şi să fundamenteze planuri proprii.
La nivel guvernamental, au fost promovate politici de relaţii publice şi campanii de comunicare menite a asigura informarea oportună a populaţiei cu privire la politicile publice implementate, priorităţile naţionale şi demersurile întreprinse în acest sens, cunoaşterea structurilor şi instituţiilor aflate în subordine etc. La rândul său, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, s-a integrat acestui demers de consolidare a comunicării publice şi de creştere a transparenţei instituţionale, care a caracterizat şi continuă să definească politica sa de comunicare. O instituţie de importanţă naţională, aflată în serviciul cetăţeanului, aşa cum este Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, nu poate permite ca imaginea sa să fie deformată sub impactul unor factori disturbatori, ci trebuie să acţioneze susţinut pentru promovarea unei politici de relaţii publice şi comunicare adecvate, care să reflecte în mod obiectiv eforturile instituţionale de realizare a reformei şi aliniere la standardele europene, în interesul societăţii civile.
Aşa cum precizam însă, şi în cazul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ca şi în cazul altor instituţii, măsura în care activitatea de relaţii publice este eficientă, e dată, printre altele, de următorii factori determinanţi:
• poziţia şi structura departamentului de relaţii publice;
• resursele umane implicate în această activitate;
• profesionalismul acestora;
• documentele interne care reglementează această activitate;
• resursele materiale şi resursele financiare alocate domeniului.
Dincolo de conceperea unor strategii de relaţii publice pertinente, de identificarea celor mai bune metode de promovare a imaginii instituţiei şi de evaluare a impactului acestora, o analiză a activităţii de relaţii publice în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative trebuie să pornească de la aspectele ce vizează managementul acestei activităţi, ,,bucătăria internă”, respectiv aspectele menţionate mai sus. De modul cum sunt gestionate aceste probleme la nivel instituţional,de importanţa acordată de conducerea instituţiei şi de întreg personalul acestei activităţi, depinde conceperea şi implementarea unor campanii de relaţii publice şi comunicare eficiente şi, în definitiv, crearea unei imagini corespunzătoare a instituţiei în rândul publicurilor sale.
De aceea, consider că este imperios necesară realizarea unei analize a modului cum este organizată activitatea de relaţii publice în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, atât la nivel central cât şi teritorial, pe baza unor cercetări ştiinţifice care să reliefeze aspectele pozitive şi negative existente şi să orienteze eforturile de eficientizare a acestui domeniu, pe viitor.
Din păcate, în încercarea de optimizare a acestei activităţi, de multe ori nu se porneşte de la identificarea problemelor existente, urmărindu-se găsirea unor modalităţi de remediere a lor, astfel încât prin rezultatele obţinute să tindem către îndeplinirea unor obiective şi scopuri specifice, ci se propune atingerea unor deziderate fără a se analiza capacitatea instituţională şi resursele existente pentru materializarea lor în practică.
Bibliografie
1. Abric Jean-Claude, Psihologia comunicării. Teorii şi metode, Ed. Polirom, 2002;
2. Adler R. şi Godman G., Understanding Human Comunication, Holt Rinehart and Winston, 1985;
3. Abraham Pavel, Comunitatea, Poliţia şi Tranziţia, Editura Naţional, Bucureşti, 1996;
4. Anghel Petre, Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003;
5. Bacos, C. Rolul imaginii asupra mentalităţilor colective, în Societate & Cultură, nr.3/1992;
6. Beciu Camelia, Comunicarea politică, Ed. Comunicare. Ro, Bucureşti, 2002;
7. Bernard Dagenais -Campania de relaţii publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
8. Bernard Miege „ Spaţiul public: perpetuat, lărgit şi fragmentat”, în Isabelle Pailliart – „Spaţiu public şi comunicarea”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
9. Bernard Miege – „Societatea cucerită de comunicare”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
10. Broom M. Glen şi Smith, D. George, Testing the Practitioner’s Impact in Clients, “Public Relations Review”, 1979;
11. Burduş E., Cărpănare G., Fundamentul managementului organizaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
12. Cândea Dan şi Cândea Rodica, Comunicarea managerială, Editura Expert, Buucreşti, 1996;
13. Chambat Pierre, - „Spaţiu public, spaţiu privat: rolul medierii tehnice” în Isabelle Pailliart - „Spaţiu public şi comunicarea”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
14. Chelcea Septimiu, Comunicarea nonverbală în spaţiul public, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004;
15. Chelcea Septimiu, Opinia publică. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
16. Chelcea Septimiu, “Metodologia cercetării sociologice”, Editura Economică, 2004, Ediţia a doua revizuită
17. Chelcea Septimiu în Dicţionar de sociologie (1993), coord. C Zamfir şi L. Vlăsceanu, Bucureşti, Editura Babel.
18. Chiru Irena, Comunicarea interpersonală, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2003;
19. Coman Cristina, Relaţiile publice şi mass – media, Editura Polirom, Bucureşti, 2000;
20. Coman Cristina, Relaţiile publice, principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
21. Coman Mihai, Introducerea în sistemul mass-media, Polirom, Iaşi, 1999;
22. Coman Mihai, Introducerea în sistemul mass-media, Polirom, Iaşi, 2007, (ediţia a III-a revizuită şi adăugită);
23. Coman Mihai, Mass-media în România post-comunistă, Polirom, Iaşi, 2003;
24. M. Coman, „Mass Media, Mit şi Ritual. O perspectivă antropologică”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
25. Cornescu V., Marinescu P., Curteanu D., Toma S. Management de la teorie la practică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004;
26. Cornescu V., Mihăilescu I. , Stanciu S., Managementul Organizaţiei, ALL Beck, 2003;
27. Cornescu V., Marinescu P., Curteanu Doru, Toma Sorin “Management de la teorie la practică”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004;
28. Cristea Dumitru, „Tratat de Psihologie Socială”, Ed. Protransilvania, 2004;
29. Cuillenburg Van, J. J. şi alţii, Stiinta Comunicării, Bucureşti, Humanitas, 1998;
30. Culea Haralamb, apud Haineş Rosemarie, Televiziunea şi reconfigurarea politicului, 2002;
...
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicarea cu societatea civila.doc
Alții au mai descărcat și
I. Utilizarea impozitului ca instrument Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea...
Propuneri privind cotele de impozit pe profit Nu se pot încheia aceste scurte consideratii asupra cotei de impunere, fara a fi exprimata opinia...
Infiintarea bancii nationale a romaniei (1880) Banca Nationala a Romaniei este prima institutie de emisiune a statului roman independent....
Te-ar putea interesa și
Consiliul Local Suhaia este autoritatea deliberativă locală, care are capacitatea efectivă de a administra şi dispune de resursele financiare şi de...
INTRODUCERE Actualitatea și importanța temei. Drepturile comunicării şi libertăţile de exprimare ale omului sunt prioritare în ansamblul complex...
INTRODUCERE O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nederminat,...
I. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEŢULUI DOLJ 1.1. DATE GENERALE Aşezarea geografică În ansamblul teritorial al României judeţul Dolj are o poziţie...
Introducere În doar câteva decenii, cuvântul ,,cetatenie a ajuns sa fie printre cele mai frecvent utilizate în discutiile comunitatilor din...
Introducere Actualitatea cecetării. La hotarele mileniilor lumea a căpătat o nouă imagine, imagine ce se remarcă prin schimbarea substanţială a...
I. INTRODUCERE Guvernanta corporativa a BRD - Groupe Société Générale S.A. („BRD” sau „Banca”) reprezinta ansamblul principiilor ce stau la baza...
Preambul Serviciul Român de Informaţii, parte integrantă a sistemului de securitate naţională, a inclus în agenda transformării instituţionale...