Evoluția Impozitelor Directe în Sistemul Fiscal din România în Perioada 2008-2010

INTRODUCERE

În fiecare moment de dezvoltare al societății îi corespunde un anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări. Specific evoluției impozitelor în perioada postbelică este tendința creșterii lor în mărime absolută și relativă.

Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creșterea numărului plăților, creșterea materiei impozabile precum și majorarea cotei de impunere.

Rolul inițial unic al impozitelor a fost de natură financiară. Acesta constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare pentru acoperirea cheltulelilor publice.

În perioada modernă impozitele au fost folosite ca instrument al intervenției statului în viața economică, o metodă prin care se reglează mecanismul pieței. În funcție de intenția legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare a unor activități, de creștere sau de reducere a producției ori a consumului unui anumit produs.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizează prin faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale, între persoane fizice și juridice. În acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanțelor dintre nivelurile veniturilor.

Impozitele directe în evoluția lor, au ținut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activități, fie pe venit sau avere.

Caractristic acestor impozite este faptul că, în intenția legiuitorului subiectul și suportatorul impozitului sunt una și aceeiași persoană, cu toate că uneori acestea nu coincid.

Sunt echitabile, au cuantum și termene de plată precis stabilite.

În perioada post decembristă sistemul fiscal a fost marcat de schimbări majore, induse de mecanismele trecerii la economia de piață și de necesitatea de armonizare a sistemului fiscal românesc cu abordarea și experiența fiscală a țărilor dezvoltate, cu tradiție în economia de piață.

Astfel în ceea ce privește impozitele directe, în domeniul impozitului pe profit s-au aplicat cote diferite, iar impozitul pe venitul populației a cunoscut evoluții semnificative mai ales în impozitarea activităților independente.

Prin urmare, impozitele directe reprezintă instrumente veritabile cu ajutorul cărora organele de decizie influiențează dezvoltarea economico-socială a țării.

Lucrarea este structurată în trei capitole:

Capitolul I. Conține o caracterizare generală a impozitelor directe și locul pe care îl dețin acestea în cadrul sistemului fiscal din România. În acest capitol sunt detailate principalele impozite directe: impozitul pe venit, impozitul pe profit și impozitul pe avere.

Capitolul II. Sunt prezentate normele de aplicare a impozitelor directe în România și reglementarea acestora așa cum este prevăzută în Codul Fiscal, sfera de cuprindere a impozitului, scutiri, anul fiscal, cotele de impozitare.

Capitolul III. Prezintă o analiză a evoluției impozitelor directe în cadrul sistemului fiscal din România în perioada 2008 – 2010. Principalele măsuri în domeniul politicii fiscale și perspective macroeconomice, monetare, fiscale și bugetare în perioada 2008 – 2010 în România.

CAPITOLUL I

IMPOZITELE DIRECTE ÎN CADRUL SISTEMULUI FISCAL DIN ROMÂNIA

1.1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR DIRECTE

În evoluția lor, impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activități, fie pe venit sau pe avere. Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și în orânduirile precapitaliste, dar au cunoscut o extindere și o diversificare mai mare în capitalism. La începutul secolului al XX-lea, în locul impozitelor așezate pe obiecte materiale sau pe activități, deci, impozitele reale au apărut impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, rentă) sau pe avere (mobiliară sau nemobiliară), deci impozite de tip personal, care au adus printre plătitorii de impozite și marea masă a muncitorilor și funcționarilor.