Impactul Burselor de Mărfuri Asupra Dezvoltării Țărilor Emergente

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursã reprezintã o alocaţie, iar din punct de vedere etimologic aceastã denumire provine din grecescul “bursa” semnificând sãculeţ cu bani.

Din punct de vedere economic, bursa reprezintã o piaţã unde au loc tranzacţii bursiere dupã o anumitã procedurã reglementatã.

Schimburile, tranzacţiile se cunosc din cele mai vechi timpuri şi se efectuau, la început, sub formã de troc. Ulterior, regele Lidiei din Asia Micã a înlocuit trocul tradiţional printr-un schimb de mãrfuri contra unor piese din argint şi aur.

În Mesopotamia apare pentru prima datã sistemul de împrumut cu dobândã, la care apelau cei ce doreau sã dezvolte o activitate comercialã.

Câteva secole mai tarziu, în Roma anticã, apare categoria de publicani reprezentând comercianţii abilitaţi de cãtre senat ce aveau exclusivitate în colectarea impozitelor, aprovizionarea armatei, etc. Aceştia întemeiau societãţi în comanditã pe acţiuni numite societãţi publicanorum, iar acţiunile acestor societãţi se negociau în bazilici construite special în acest scop. Cei ce se ocupau de vânzarea acestor acţiuni se numeau argentari.

La aproximativ 1000 de ani dupã prãbuşirea Imperiului Roman, aceastã activitate de schimb apare la genovezi şi la armatorii şi comercianţii veneţieni care, pe durata unei cãlãtorii, constituiau societãţi pe acţiuni ce se dizolvau la sfârşit prin separarea pãrţilor cu care fiecare a contribuit.

Începând cu secolul XIV, în Franţa, printr-o ordonanţã a lui Filip cel Frumos este datã prima reglementare cu privire la schimbul organizat într-un anumit loc bine stabilit, schimbul realizându-se prin negocieri pe Podul cel Mare.

Tot în secolul XIV, la Brouge negustorii veniţi din îndepartatele Indii îşi negociau mãrfurile într-un han al familiei Van der Boursen care avea pe frontispiciu 3 saculeţi, de unde şi denumirea de “bursã”.

În continuare, dezvoltarea activitãţii economice a determinat apariţia în 1792 a primei burse în America la New York unde se negociau acţiuni ce se derulau sub un platan în faţa unei cladiri din Wall Street.

În Mai 1792 se semneazã documentul “Barter Wood Agreement”.

În 1848 apare Bursa de la Chicago la intersecţia celor douã mari drumuri ce întretaiau America.

La noi în ţarã perioada de apariţie a burselor a fost cea a anilor 60 - 70, când în economia româneascã a pãtruns capitalismul sub forma incipientã a societãţilor în comanditã pe acţiuni.

În 1920 - 1930 este datã prima lege privind organizarea burselor.

În 1929 – Legea Madgearu definea bursa ca o “instituţie publicã creatã cu scopul de a reuni comercianţi sau negustori, industriaşi sau producãtori, armatori şi asiguratori în vederea negocierii valorilor publice şi private, monedelor, devizelor, mãrfurilor, închirierii vapoarelor şi acoperirii riscurilor de orice fel”.

Începand cu 1949, însã, bursele au fost desfiinţate pânã dupã 1990.

În 1991 s-a permis înfiinţarea de burse de mãrfuri ca societãţi pe acţiuni, iar o data cu Legea nr. 52/1994 a fost reglementatã piaţa bursierã cu componenţa ei cea mai activã - piaţa de capital.

Legea 129/2000 reglementeazã expres bursele de mãrfuri.

Ca urmare a analizelor întreprinse de numeroşi specialişti în domeniu, s-a demonstrat cã bursa este piaţa cea mai dezvoltatã ce poate fi reglementatã şi permanent perfecţionatã.

Dinamismul vieţii economice a demonstrat cã însuşi conceptul de bursã este într-o permanentã dezvoltare.

Cea mai sugestivã definiţie datã bursei este cea a lui Fernand Brendel –“Bursa este ultimul etaj al unei pieţe care nu se mai închide şi care cuprinde şi domina întreaga activitate economicã”.

1. 1.PREMISELE APARIŢIEI PIEŢEI BURSIERE

1. Concentrarea tranzacţiilor - s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, în locuri uşor accesibile şi care sã permitã realizarea unui volum cât mai mare de tranzacţii, trecând prin fazele de târguri, centre industriale, etc.

2. Necesitatea apariţiei şi dezvoltãrii normelor imperative ce au reglementat aceastã piaţã.

Încã din Roma anticã existã un document numit “colegium mercantorum” ce reglementã desfãşurarea acestor tranzacţii.

În 1771, în timpul Mariei Tereza, este datã prima reglementare în materie de burse, cu referire la bursele de valori.

Acest cadru legal permite dezvoltarea instituţiei ca atare.

3. Demateralizarea schimbului - tranzacţiile se fac cu simboluri ce simbolizeazã o anumitã marfã, iar unitatea de mãsura este contractul.

4. Comerţul cu bunuri viitoare – se dezvoltã ca urmare a diferenţei de timp datoratã transportului sau sezonalitãţii producţiei în raport cu consumul.

5. Tranzacţionarea efectelor de comerţ (warantul, trata, cambia, conosamentul, etc.).