Studiu de Caz Privind Cheltuielile Publice în România

Introducere

Prin cheltuielile publice statul acordă necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.

Componenta funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, cheltuielile publice, reprezintă etapa următoare constituind: fondurile publice şi se referă la distribuirea acestor resurse băneşti către diferite obiective sociale sau economice( reglementate de către programe guvernamentale).

Tendinţa generală a cheltuielilor publice este aceea de creştere de la un an la altul.

Analizate în dinamică, cheltuielile publice ale ţărilor cu economie de piaţă, manifestă o tendinţă de creştere acelerată atât ca expresie relativă, cât şi în mărime absolută.

Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor şi presupune folosirea pe scară largă a resurselor financiare în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Cheltuielile pentru acţiuni social-culturale prezinta o importanţa deosebită, in primul rând, din punct de vedere economic, iar in al doilea rând, prezinta un rol important rol educativ, deoarece acţioneaza asupra factorului uman, îi dezvolta capacitatea intelectuală, de apreciere a adevaratei valori, considerându-se că indivizii instruiti sunt mai putin predispuşi la comiterea de acte antisociale.

Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură socio-culturală cuprind: învăţământ, sănătate, cultură şi sport, cultură, religie şi acţiuni cu activitate sportivă si de tineret, asistenţa socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii, asigurări sociale de stat, ajutor de şomaj. Din punct de vedere al rolului cheltuielilor publice în reproducţia socială pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive (economice).

Acţiunile finanţate de stat in domeniul social-cultural cuprind, pe de o parte, investiţiile privind asigurarea bayei materiale a instituţiilor social-cultuale, iar pe de alta parte, cheltuielile pentru asigurarea functionării curente a investiţiilor respective, in structura carora sunt cuprinse cheltuielile materiale, salariile si indemnizaţiile, cheltuielile administrativ-gospodăreşti etc.

Volumul şi ponderea cheltuielilor privind finanţarea diferitelor acţiuni social-culturale din bugetul de stat diferă de la o perioadă la alta.

CAPITOLUL 1 : CHELTUIELILE PUBLICE

1.1.Caracterizarea generala a cheltuielilor publice

Noţinea de cheltuială publică este utilizată cu mai multe semnificaţii, având deci, mai multe sensuri.

Conform Legii 500 privind finanţele publice, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 13 august 2002, cheltuieli bugetare - sumele aprobate in bugetele prevazute la art. 1 alin. (2), in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin bugetele respective.

În abordarea şi interpretarea cheltuielilor publice, se remarcă două tendinţe ce se încadrează în viziunea clasică, respectiv în cea modernă a finanţelor.

În accepţiunea clasică, cheltuiala publică era definită şi interpretată ca o consumaţie de resurse şi de produs naţional, identificând cheltuielile publice ca un consum definitive de produs intern brut.

Această interpretare se bazează pe rolul atribuit statului de consummator de resurse naţionale faţă de produs naţional, chiar faţă de societate.

În viziunea modernă, cheltuiala publică este definită prin prisma transferului de valori, considerându-se a fi un process de redistribuire şi orientare a resurselor spre asigurarea de utilităţi sociale, spre dezvoltare economică şi socială etc.

Noţiunea de cheltuială publică semnifică plăţile legate de funcţionarea instituţiilor, a întreprinderilor publice, vizând, de regulă, satisfacerea necesităţilor unei colectivităţi mare de oameni.

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectuează de la bugetul statului, din fondurile proprii ale agenţilor economici cu capital de stat, institţiilor publice, etc. pentru acţiunile social-culturale, dezvoltarea economico-socială, organele statului, apărarea naţională, ordinea publică, înfăptuirea suveranităţii şi independenţei naţionale, private în unitatea şi interdependenţa lor

Cheltuielile publice reprezintă modalităţile de repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti a prelevărilor (preluărilor) din veniturile societăţii în vederea satisfacerii nevoilor generale, ale societăţii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor militare, întreţinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum şi a celor de cercetare dezvoltare (enumerarea cheltuielilor nu s-a făcut în ordinea strictă prevăzută de Legea: bugetului anual).

Prin cheltuieli publice, statul acoperă necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.

Cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, întreţinerea armatei şi a întregii activităţi desfăşurate în domeniul militar, acţiuni economice, etc.