Aspecte ale limbii române în revista Limba și literatura română în perioada 2000-2004

CAPITOLUL I

MORFOLOGIA

1.1 Cazul

1.1.1 Stabilirea cazului

Pentru că stabilirea cazului constitue una dintre cele mai mari dificultăţi gramaticale, Gabriela Pană-Dindelegean atrage atenţia asupra construcţiilor celor mai expuse soluţii greşite de analiză, explicând cauzele apariţiei diverselor tipuri de greşeli:

a) Marcarea cazului în forma primului element al grupului nominal

Ex.: „plecarea blândului şi iubitului nostru prof esor”;

b) Dubla posibilitate de exprimare a cazurilor: sintetică şi analitică; omonimia mărcilor „a”, articol, „a”, prepoziţie. Spre exemplu, în construcţia „acest studiu al profesoarei”, forma genitivului se realizează prin două mărci sintetice (desinenţa

„-e” + articolul hotărât legat „-i”) şi printr-una analitic (articolul genitival „al”). În cazul unor pronume sau al unor adjective pronominale cu valoare cantitativă nedefinită este posibilă alegerea, în variaţie liberă, fie a construcţiei cauzale (flexionare), fie a celei analitice (prepoziţionale):

Ex.1: „plecarea multora din clasă” – „plecarea a mulţi din clasă”.

Ex.2: „contra câtorva dintre noi” – „contra a câţiva dintre noi”.

c) Omonimia formelor cauzale

1. Omonimia genitiv-dativ se rezolvă în interiorul limbii, pe baze sintactice: genitivul are ca regent un substantiv sau un pronume, în timp ce dativul are ca regent un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie. Prepoziţiile: graţie, mulţumită, datorită, conform, potrivit cer dativul, iar prepoziţii ca: asupra, contra, împotriva, dedesuptul sau locuţiuni ca: în ciuda, din cauza, în locul, în afara cer genitivul.

În construcţia „elevi iubitori al literaturii” suntem puşi în faţa unei excepţii de la construcţia generală a genitivului, aşa-numitul genitiv al adjectivului¹, datorită faptului că are ca regent adjectivul iubitori.

2. Omonimia nominativ-acuzativ se rezolvă prin funcţiile sintactice diferite îndeplinite de cele două cazuri.

În construcţii de tipul: „Nu-mi merge afacerea”, „Mă amuză ideea”, substantivele subliniate stau în niminativ şi nu în acuzativ, funcţia lor sintactică fiind aceea de subiect.

În construcţia „Apariţia lucrării reprezintă/constitue un succes”, substantivul succes stă în czul acuzativ, deosebindu-se de construcţia: „Apariţia lucrării este/înseamnă un succes, unde acelaşi substantiv stă în nominativ.

d) Sinonimia construcţiilor

În construcţiile: „cartea lui”; „cartea-i” şi „Cartea sa a stârnit interes”, relaţia de posesie este exprimată prin părţi de vorbire diferite ( pronume personal, adjectiv posesiv) şi prin forme cazuale diferite (genitiv, dativ, nominativ). Aşadar, orice identificare de caz şi orice construcţie de grup nominal obligă vorbitorul la o exprimare destul de atentă, examinare care nu se poate face în afara cunoaşterii perfecte a regulilor de construcţie şi de utilizare a cazurilor în limba romaână, precum şi a cunoaşterii sintaxei părţilor de propoziţie.²

Referitor la construcţia genitivală, se atrage atenţia asupra faptului că înaintea unui numeral cardinal care însoţeşte un substantiv în genitiv se foloseşte prepoziţia „a”, nu articolul posesiv-genitival.³