Actualizarea conținutului standardelor internaționale pentru sisteme de management în vederea facilitării implementării de sisteme integrate

INTRODUCERE

Sistemele există pretutindeni și ne afectează fiecare aspect al vieții noastre. O afacere este un foarte bun exemplu de sistem:

• Proprietarii doresc recuperarea investiției inițiale,

• Angajații doresc o slujbă corespunzătoare, un salariu corect și un mediu de lucru sigur,

• Clienții doresc ca cerințele lor să fie corect determinate, îndeplinite în mod corespunzător și livrate la timp,

• Furnizorii doresc să fie înțeles rolul lor în lanțul livrărilor (de produse și servicii) astfel încât să poată îndeplini cerințele clienților lor.

Îndeplinirea acestor sarcini devine posibilă în măsura în care afacerea (organizație / companie) se folosește de un Sistem de Management pentru a determina necesitățile fiecărei părți implicate (proprietari, angajați, clienți, furnizori, autorități), a transforma aceste necesități în cerințe interne, a asigura resursele necesare, a îndeplini cerințele și a revizui performanțele obținute; iar ciclul acesta se va repeta în mod continuu pentru a asigura o permanentă a activităților.

Această teorie pare simplă în esența sa, dar după cum știm toți cei implicați în derularea unei afaceri, complexitatea lumii reale face ca totul să fie în fapt mult mai dificil. Multe probleme pe care companiile / organizațiile le întâmpină în zilele noastre, provin de la modul de gândire și de acțiune anti-sistemic. Pentru a preveni o astfel de capcană, este important ca fiecare manager să își definească organizația / compania ca un sistem a cărui necesitate este de a:

• Îndeplini cerințele proprietarilor (patronilor, deținătorilor legali),

• Asigură continua îmbunătățire a întregului sistem, nu doar îmbunătățiri locale, parțiale.

Înțelegerea complexității sistemului este esențială pentru realizarea unei conduceri efective și eficiente a organizației / companiei.

Un sistem de Management constă din patru elemente principale:

• Politica și obiectivele managementului, având rolul de ghid al organizației,

• Responsabilitățile managementului, definite astfel încât fiecare persoană implicate să știe care sunt necesitățile și cerințele postului pe care îl ocupă,

• Definirea proceselor, ce stabilește legăturile persoanelor cu obiectivele organizației,

• Distribuirea și analizarea datelor (documente și înregistrări) astfel încât să se asigure îmbunătățirea performanțelor organizației.

CAPITOLUL I

GEMERALITĂȚI DESPRE STANDARDIZARE

1.1 DEFINIREA NOȚIUNII DE STANDARD

Ghidul ISO/CEI 2:1996 definește standardul ca fiind un document, stabilit prin consens și aprobat de către un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun și repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obține gradul optim de ordine într-un anumit context.

1.1.1 Conținutul unui standard

Standardele variază ca și caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice și sociale ale activității umane și încheind cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

• Sunt coerente și consecvente: standardele sunt elaborate de către comitetele tehnice care sunt coordonate de către un organism specializat și asigură depășirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate și diferite politici comerciale;

• Rezultă din participare: standardele reflectă rezultatele activității desfășurate în comun ce implică toate pârțile competente și sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producători, utilizatori, laboratoare, autorități, consumatori etc.

• Sunt procese active: standardele se bazează pe experiența reală și conduc la rezultate materiale în practica (produse – atât bunurile, cât și serviciile, metodele de încercare etc.); ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de progres și constrângerile economice ale timpului;

• Sunt actualizate: standardele sunt revizuite periodic sau după cum dictează circumstanțele pentru a le asigura actualitatea și, de aceea, evoluează împreună cu progresul social și tehnologic;

• Au statut de referințe în contractele comerciale și în instanță în cazul unei dispute;

• Au recunoaștere națională sau internațională: standardele sunt documente care sunt recunoscute ca valabile la nivel național, regional sau internațional, după caz;

• Sunt disponibile pentru oricine: standardele pot fi consultate și achiziționate fără restricție.

Ca regulă generală, standardele nu sunt obligatorii, acestea având o aplicare voluntară. În anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi în domeniile legate de securitate, instalații electrice sau în contracte publice).

1.1.2 Tipurile de standarde

Se pot menționa patru tipuri mari de standarde:

1. Standarde de prescripții fundamentale care se referă la terminologie, metrologie, convenții, semne și simboluri etc;

2. Standarde pentru metode de încercare și pentru analiza care măsoară caracteristicile;

3. Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standarde de produs) sau a unei specificații pentru un serviciu (standarde pentru activități de servicii) și pragurile de performanță ce trebuie atinse (utilizare adecvată, interfața și interschimbabilitatea, sănătate, securitate, protecția mediului, contracte standard, documentația ce însoțește produsele sau serviciile etc);

4. Standarde de organizație care se referă la descrierea funcțiilor unei companii și la relațiile dintre acestea, cât și la structurarea activităților (managementul și asigurarea calității, mentenanța, analizele de valoare, logistica, managementul calității, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul producției etc. )