Analiza Strategiilor Guvernamentale de Dezvoltare a Turismului

Introducere

După 1990, se vorbeşte tot mai mult despre turism ca fiind acea ramură a economiei care alături de agricultură ar reuşi să readucă România pe piaţa europeană la nivelul statelor dezvoltate aşa cum era cotată înainte de al doilea război mondial.

România, datorită aşezării ei în zona central sud – estică a Europei a constituit întotdeauna un loc de pelerinaj al străinilor din zona Asiei către vestul Europei, al celor din zonele nordice ale continentului către Asia Mică şi în special către Ierusalim.

Faptul că pe teritoriul României se află toate tipurile de relief care împart ţara în părţi aproximativ egale este un avantaj pentru ca în România să fie practicat turismul la cele mai înalte cote.

Geo Bogza spunea despre România în reportajul „Sate şi oraşe” că „la început a fost o ţară de sate”. Această afirmaţie ne încurajează să credem că în România se practică turismul rural, cazare la ţărani, încă din cele mai vechi timpuri.

Agroturismul şi turismul rural au început să se dezvolte în România în formă organizată în anul 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744/1973. Prin acest ordin se declarau sate turistice următoarele 14 localităţi:

- Lereşti şi Rucăr – jud. Argeş

- Poiana Sărată – jud. Bacău

- Fundata şi Şirmea – jud. Braşov

- Bogdan Vodă – jud. Maramureş

- Tismana – jud. Gorj

- Sibiel – jud. Sibiu

- Vatra Moldovoţei – jud. Suceava

- Rocaş – jud. Timiş

- Sfântu Gheorghe, Murghiol, Crişan – jud. Tulcea

- Vaideeni – jud. Vâlcea

Începând cu anul 1990 interesul pentru turismul rural începe să fie din ce în ce mai pregnant pe piaţa turismului naţional şi internaţional. Prin urmare încep să ia naştere diverse asociaţii şi organizaţii care îşi propun să dezvolte turismul în zona rurală. Printre primele este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană, care a luat fiinţă în anul 1990 şi care şi-a propus să sprijine locuitorii din zonele montane sub toate formele, inclusiv prin promovarea şi organizarea diferitelor simpozioane pe teme agroturistice. La ora actuală cea mai dezvoltată asociaţie de tip turistic în zonele rurale este Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural(A.N.T.R.E.C.), care are filiale în aproape toate judeţele ţării.

Evoluţia turismului din ultimele decenii a transformat treptat şi în măsură din ce în ce mai mare această activitate dintr-o alternativă de petrecere a timpului liber într-o industrie complexă, cu efecte economice şi sociale clar conturate asupra comunităţii umane. Tocmai din acest motiv , Guvernul român, prin toate autorităţile sale de specialitate în domeniul turismului şi nu numai, a elaborat, de-a lungul timpului numeroase strategii destinate valorificării şi dezvoltării potenţialului turistic al ţării noastre.

Având în vedere aceste aspecte, lucrarea de faţă îşi propune să facă o analiză amănunţită a strategiilor guvernamentale în domeniul turismului şi să evalueze modul în care acestea îşi găsesc aplicabilitatea în condiţiile actuale, atât printr-o abordare terminologică, cât şi prin una aplicată la sistemul românesc. Mai mult, în prezenta se va evidenţia rolul Guvernului şi a celorlalte autorităţi din domeniu în elaborarea si implementarea acestor strategii, în calitatea acestora de manageri ai patrimoniului turistic din România.

Abordarea noastră nu se va limita la o redare strictă a prevederilor legislative în materia studiată, ci va viza o analiză a subiectului prin aplicarea unui studiu de caz. Astfel, vom face o analiză a strategiei de dezvoltare a patrimoniului turistic din Cluj-Napoca.

Am structurat prezenta lucrare în patru capitole.

Capitolul I redă principalele aspecte teoretice care interesează problematica definirii conceptului de management turistic.

Capitolul II face obiectul prezentării principalelor autorităţi care coordonează procesul de elaborare şi implementare a strategiilor guvernamentale în turismul din România.

Capitolul III prezintă o analiză pe larg a strategiilor guvernamentale de dezvoltare a turismului, ce fac subiectul prezentei lucrări.

Capitolul IV conţine studiul de caz util pentru a clarifica problematica abordată în cadrul acestui demers analitic.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE MANAGEMENT TURISTIC

1. Procesul de management

a). Noţiune

Frederick W. Taylor definea managementul , în cartea sa “Shop Management”, publicată în 1903, astfel: „a şti exact ce doresc sa facă oamenii şi a-i supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea cea mai bună şi mai ieftină” .

Managementul reprezintă un proces conştient de conducere şi coordonare a acţiunilor şi activităţilor individuale şi de grup, precum şi de mobilizare şi alocare a resurselor organizaţiei în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanţă cu misiunea, finalităţile şi responsabilităţile sale economice şi sociale.

Conducerea managerială presupune atât activităţi de sintetizare şi generalizare a experienţei de conducere, de căutare de formule şi idei noi, cât şi găsirea celor mai bune căi şi metode de conducere a agenţilor economici.

Pentru a susţine cele prezentate anterior vom aminti ceea ce spunea Fr. Taylor, considerat unul dintre părinţii managementului ştiinţific, şi anume că “acele cunoştinţe exacte formează ştiinţa iar aplicarea lor, în practică, pentru atingerea anumitor scopuri, reprezintă o artă”.