Aspecte privind conceptul de logistică în managementul întreprinderilor industriale, organizarea activităților de depozitare în întreprinderile industriale

1. DEFINIREA ŞI ROLUL CONCEPTULUI DE LOGISTICĂ ÎN MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

1.1. Conceptul de logistică. Definire şi evoluţie

1.1.1. Evoluţia conceptului de logistică

Dezvoltarea şi aplicarea modernă a termenului de logistică s-a realizat într-o perioadă evolutivă destul de lungă.

Este necesar să se facă o distincţie între următorii doi termeni:

• logica, al cărei obiect este stabilirea unor raţionamente bazate pe deducţie sau analogie cu organizarea logică a realităţii obiective şi care operează, în general, cu cuvinte şi cu fraze;

• logistica, al cărei obiect este stabilirea unor raţionamente de acelaşi tip, dar care operează cu algoritmi şi simboluri matematice.

Primele utilizări ale termenului au fost făcute de filozofii greci din antichitate, mai precis de către cei din şcoala aristotelică.

Ulterior, termenul de logistică a fost utilizat în tehnica militară, obiectul acesteia constituindu-l susţinerea primei linii de luptă cu un sistem complex de depozite, căi de comunicaţii, mijloace de transport şi mijloace de conservare care permit aprovizionarea frontului de luptă cu furniturile necesare. Este cunoscut, de exemplu, faptul că armata lui Napoleon a putut rezista în marile bătălii pe care le-a dat, graţie unei logistici care i-a asigurat deplasarea şi alimentarea; pentru acea perioada nu putea fi, insa, vorba de o aplicare moderna a logisticii întrucât sistemul de informare nu era suficient de dezvoltat.

Prima definire a termenului de logistică în domeniul militar, care este acceptată şi în prezent, a fost dată de generalul Henri Jomini (1837) în lucrarea sa privind teoria războiului Conform definirii date, logistica este prezentată ca fiind aplicaţia practică a artei de a deplasa armele şi care cuprinde mijloacele şi acţiunile ce permit aplicarea planurilor strategice; strategia decide locul bătăliei, iar logistica transportă trupele şi mijloacele militare în locul respectiv.

Noţiunea de logistică, în sensul mai larg al optimizării economice , este prezentată în anumite lucrări editate în cursul secolului XIX, în cadrul cărora se justificau infrastructurile necesare evoluţiei economice declanşate prin revoluţia industriala.

Pentru domeniul afacerilor economice, definiţiile şi analizele economice, cele mai apropiate de cele actuale privind conceptul de logistică şi activităţile sale, au fost date în perioada de început a secolului XX.

În anul 1962, Peter Drucker, referindu-se la logistică, o prezintă ca pe o faţetă nevăzută a economiei şi un veritabil domeniu pentru explorare, respectiv ca pe o ultimă frontieră a gestiunii.

O primă reunire a specialiştilor în domeniul logisticii a fost realizată în anul 1963, prin crearea în SUA a organizaţiei “The National Council of Physical Distribution Management”, devenit mai târziu “The Council of Logistics Management”, al cărui scop a fost de a dezvolta teoria şi înţelegerea procesului logistic. În aceeaşi perioadă, specialişti de la universităţile de profil economic Ohio, Michigan şi Harvard încep să aducă importante contribuţii în domeniu.

În Europa, investigaţii importante privind logistica în domeniul economic au fost realizate de către specialiştii Universităţii Cranfield (Anglia), studiile elaborate de către aceştia reprezentând lucrări de referinţă în domeniu. În anul 1984, ca o alternativă la organizaţia înfiinţată în SUA, a fost constituită organizaţia europeană “The European Logistics Association”.

În prezent, în mediile economice şi industriale se manifestă o dezvoltare accentuată a interesului pentru logistică, factorii determinanţi în acest sens fiind următorii:

- noile condiţii economice;

- dezvoltarea sistemelor şi conceptelor de analiza a costului total;

- falimentarea diverselor firme care nu au luat în considerare posibilităţile de reducere a costurilor;

- dezvoltările şi evoluţiile în domeniul tehnicii de calcul;

- recunoaşterea faptului că logistica poate crea avantaje competitive pe piaţă.

Un rezumat al evoluţiei logisticii pentru domeniul afacerilor economice este prezentat în tabelul nr.1.1.

Tabelul nr. 1.1. Evoluţia logisticii în domeniul afacerilor economice

Perioada anilor

Evoluţia logisticii

1960

Logistica – proces operaţional

Logistica – sistem

Logistica – sistem de activităţi integrate

1970 Logistica – arie funcţională

Logistica – strategie

1980 Logistica – serviciu

Aplicaţii ale sistemelor informatice în logistică

Logistica – susţinere integrata

1990 Logistica – proiecte pentru secolul XXI

1.1.2. Definirea conceptului de logistică

Prima definiţie a logisticii a fost enunţată în anul 1948 de către Asociaţia Americana de Marketing sub forma:

“Mişcarea şi manevrarea produselor de la punctul de producţie la punctul de consum sau utilizare”.

O definiţie mai amplă a termenului de logistică a fost enunţată în anul 1963 de către proaspătul înfiinţat “The National Council of the Physical Distribution Management” (NCPDM), care a definit gestiunea distribuţiei fizice sub următoarea formă:

“Termen utilizat în industrie şi comerţ pentru a descrie spectrul vast de activităţi necesare în vederea obţinerii unei mişcări eficiente a produselor finite de la ieşirea din procesul de fabricaţie până la consumator şi care, în câteva cazuri, include mişcarea materiilor prime de la furnizor până la intrarea în procesul de fabricaţie. Aceste activitati includ transportul produselor, depozitarea, manevrarea, ambalarea de protecţie, controlul stocurilor, alegerea amplasamentului uzinelor şi depozitelor, satisfacerea comenzilor, previziunile pieţei şi service-ul oferit clienţilor”

În anul 1968, J Magee a fost unul dintre primii specialişti care a introdus în definirea logisticii şi fluxul de aprovizionare, definiţia dată de acesta fiind următoarea:

“Tehnica de control şi gestiune a fluxului de materiale şi produse de la sursa de aprovizionare până la punctul de consum”

După mai multe faze de evoluţie, în anul 1972, NCPDM revine asupra definiţiei date în anul 1963, pe care o completează şi elaborează sub următoarea formă:

“Termen care descrie integrarea a două sau mai multe activităţi în scopul de a planifica, a pune în lucru şi a controla un flux eficient al materiilor prime, semifabricatelor şi produselor finite de la punctul de origine la cel de consum. Aceste activităţi pot include, fără ca lista să fie limitativă, tipul serviciului oferit clienţilor, previziunea cererii, comunicaţiile privind distribuţia, controlul stocurilor, manevrarea materialelor, satisfacerea comenzilor, service-ul după vânzare şi piesele de schimb, alegerea amplasamentului uzinelor şi depozitelor, achiziţiile, ambalarea, tratarea produselor returnate, negocierea sau reutilizarea elementelor recuperabile, organizarea transporturilor şi transportul efectiv al produselor, depozitarea şi stocarea”.