Căi de creștere a motivației și satisfacției angajaților într-o organizație

Introducere

Societatea din zilele noastre se confruntă cu schimbări ce succed cu o mare rapiditate și în care, pentru lumea afacerilor, provocările, adaptarea și obligativitatea schimbării aparțin de domeniul normalității. Managerii au devenit tot mai preocupați de motivare în muncă, pe de-o parte angajații doresc recunoaștere, pe de altă parte instrumentele trecutului, autoritatea și controlul nu mai oferă rezultatele dorite. Una din variabilele esențiale în contextul organizațional este motivația resurselor umane, fiind bine știut că efortul comun al acestora contribuie decisiv la atingerea scopurilor, chestiune ce a suscitat tot mai mult interes de-a lungul timpului, studiile încercând să traseze teorii concrete referitoare la mecanismele motivaționale ce stau la baza performanțelor notabile ale unei organizații și la factorii comportamentali ce determină indivizii să realizeze interesele organizației pentru a avea ca finalitate satisfacția în muncă.

Putem afirmă faptul că omul este imprevizibil, această caracteristică poate fi privită atât într-o manieră pozitivă cât și negativă. La fel cum am afirmat faptul că fiecare individ este unic, anumiți factori externi precum stresul, nesiguranță, dezechilibrul financiar pot motiva pozitiv un angajat care astfel să obțină performanțe sau pot deveni piloni eșecului.

Procesul din spatele deciziilor, comportamentului unui individ diferă, în acesta direcție se remarcă apariția mai multor teorii care privesc spre explicare dezvoltarea societății industriale utilizând că pion principal motivația. Totodată există o paletă largă de teorii ale motivației, unde sunt analizați în prin plan factori psihologici și psihosociali.

Capitolul 1. Cadrul teoretic privind motivația angajaților

Capitolul inițial cuprinde o abordare din punct de vedere teoretic, având că principale obiective analiza factorilor care influențează și stimulează motivația, urmată de o perspectivă organizațională. Modul de dirijare a performanțelor, stimuli interi și externi dar și metode care îmbunătățesc rezultatele resursei umane.

1.1. Conceptul de motivație

Provenind din latinescul „movere”, care înseamnă mișcare, motivația este elementul cheie care pune bazele și clădește o organizație de succes. Motivația de-a lungul timpului în literatură de specialitate a fost definită din mai mute perspective. În urmă analizării definițiilor date motivației putem observă centrarea pe procesul din spatele motivației și încercarea de a oferi un răspuns cele mai dificile întrebări ,,Ce anume îi face pe oamenii să muncească eficient?”.

Abordată uneori superficial, motivația a pus în dificultate cercetătorii care au căutat premise sau ipoteze general valabile plecând de la comportamentul observat. Astfel putem afirmă că definirea acestui concept are întotdeauna un element de subiectiv. Existent în literatură încă din anul 1930 a devenit un subiect de interes până în zilele noastre mai ales în domenii precum: pedagogie, psihologie, sociologie, politică, economie, religie. Devenind un subiect de interes în atâtea domenii utilitatea sa este generalizată, analizată din perspective diferite dar având în prim plan unicitatea ființelor umane.

,,Motivația se referă la dinamica comportamentului, procesul de inițiere, susținere și direcționare a activităților organismului” (Goldenson, 1983).

,,Motivația este primul element cronologic al conduitei, fiind cea care pune în mișcare organismul, persistând până la reducerea tensiunii” (Sillamy N., 1996).

,,Motivația reprezintă măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop”. (Johns G, 1998).

,,Motivația corespunde unei modificări a organismului care o pune în mișcare până la reducerea acelei modificări” (Lagache, Pieron, 2003).

,,Motivația se referă la influențele care guvernează inițierea, direcționarea, intensitatea și persistența comportamentului” (Evans, Roy B., Wickens S, 2009).

,,Motivația se referă la factorii interiori individului, care stimulează, mențin și canalizează comportamentul în legătură cu un scop” (Papalia D. E., Wendkos S.,Feldman R. D., 2010).