Conflictele de muncă în legislația muncii

INTRODUCERE

Viața omului este de neconceput fără muncă. Omul, prin muncă, se integrează în societate, se afirmă printre semeni, se realizează din punct de vedere material și spiritual, creează premisele dezvoltării generațiilor viitoare.

Omul s-a diferențiat de animale prin inteligență și modul în care comunică, prin muncăși nu numai. Deosebirea dintre munca făcută de om și activitatea altor ființe este aceea că omul, ca ființă inteligentă, a trecut de la stadiul activităților simple, bazate în special pe forța fizică proprie, la munca mecanizată. Punând în slujba omului „mașina”, s-au creat, pe de o parte, premisele unei dezvoltări rapide a vieții personale, de grup și a celei naționale.

Pe de altă parte, numărul celor care au început să lucreze în folosul altora, depășind activitățile din propria gospodărie ori familie, a crescut constant. În aceste condiții, în mod obiectiv, a apărut necesitatea unor reglementări ale raporturilor juridice de muncă. Aceste reglementări au parcurs diverse stadii de evoluție, de la forma nescrisă la cea scrisă, de la reglementări locale la cele naționale ori cu aplicare internațională.

Munca fiind o activitate prezentă în orice societate și care influențează într-o anumită măsură relațiile în cadrul acestei societăți, este necesar ca această activitate să fie guvernată de anumite reguli acceptate unanim la nivelul societății.

Examinarea relațiilor de muncă și definirea lor a impus să se facă o analiză atentă și asupra conflictelor de muncă, în general, și asupra conflictelor colective și individuale de muncă și soluționării acestora. Conflictele de muncă au apărut odată cu creșterea gradului de organizare a sindicatelor și cu inițierea de către acestea a primelor acțiuni colective.

În țara noastră prima reglementare modernă în domeniul conflictelor de muncă a fost cea din 1920. În literatura juridică de specialitate, atât din țara noastră, cât și din unele țări europene, s-a vorbit despre acțiuni comune ale salariaților, ale sindicatelor pentru apărarea intereselor lor și pentru promovarea și susținerea revendicărilor lor, precum și despre greve și alte forme de protest, acestea fiind denumite conflicte de muncă.

În capitolul I al acestei lucrări am analizat conflictul de muncă la nível conceptual evidențiind faptul că orice conflict de muncă privește interese cu caracter profesional, social, sau economic ori drepturile rezultate din raporturile de muncă. Aceste drepturi și interese nu sunt altceva decât consecința drepturilor fundamentale ale salariaților și anume : dreptul de muncă, dreptul la salariu, dreptul la odihnă, dreptul la asociere în sindicate, dreptul la condiții de muncă corespunzătore, dreptul la asigurări sociale și securitate socială. Asemenea drepturi, atunci când sunt nesocotite, pot fi apărate prin declanșarea unor conflicte colective de muncă, inclusiv a grevei.

În capitolul II am analizat greva pornind de la etimologia cuvântului, până la condițiile și caracteristicile acesteia, centrându-mi interesul pe dreptul la grevă, conceput ca un drept constituțional ( art. 45 din Constituție ).

În cadrul capitolului III am analizat conflictele individuale de muncă așa cum sunt ele reglementate de noua Lege nr. 62/ 2011.

Astfel, conflictul individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:

- conflictele în legătură cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

- conflictele în legătură cu constatarea nulității contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

- conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.

În ultimul capitol am realizat o scurtă analiză a reglementărilor privind conflictele de muncă dintr- o serie de state membre ale Uniunii Europene, insistând, în final, asupra modului în care legislația română din acest domeniu a fost armonizată cu legislația comunitară.