Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională

INTRODUCERE

Noţiunea de accident, în general, desemnează un eveniment neaşteptat, care apare brusc, este imprevizibil şi întrerupe desfăşurarea normală a unei activităţi.

Noţiunea de „accident de muncă" trebuie circumscrisă unui proces de muncă şi implică obligatoriu factorul uman.

Accidentele de muncă constau în lezarea componentei biologice a factorului uman, în mod neaşteptat, brusc şi violent, în cursul desfăşurării unui proces de muncă.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 90/1996 a protecţiei muncii, în ţara noastră se înţelege prin accident de muncă „ vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces".

Se mai consideră accident de muncă:

-accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;

-accidentele survenite în incinta unităţii înainte de începerea sau după terminarea lucrului, dacă cel accidentat se afla la locul accidentului pentru interese legate de serviciu, precum şi în timpul pauzelor care au loc în desfăşurarea procesului de muncă;

-accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericolcare ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi omeneşti;

-accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers,

De remarcat că definiţia accidentului de muncă nu surprinde decât aspectul vătămării componentei biologice, fără să includă latura psihică a personalităţii umane. Cercetările recente pledează pentru extinderea noţiunii de accident şi la aspectele legate de lezarea componentei psihice.

Pentru ca un accident să poată fi calificat accident de muncă, trebuie să fie întrunite mai multe condiţii referitoare la:

-vătămarea violentă a organismului;

-timpul şi locul producerii accidentului;

-calitatea celui accidentat.

1. Vătămarea organismului presupune o lezare a integrităţii anatomice, conducând la anularea sau diminuarea unuia sau a mai multor funcţii fiziologice. în cazul accidentului de muncă, vătămarea organismului trebuie să aibă o cauză exterioară, să fie violentă şi involuntară. Vătămarea violentă a organismului trebuie să aibă loc independent de voinţa victimei, deoarece autovătămarea efectuată în mod deliberat, indiferent de locul şi timpul în care a avut loc, nu se consideră accident de muncă.

In funcţie de natura factorilor care le provoacă, vătămările organismului pot fi:

-mecanice: se materializează prin tăieturi, striviri, fracturi, înţepături şi sunt cauzate de diverse corpuri în mişcare;

-termice: se manifestă sub forma arsurilor şi sunt cauzate de contactul victimei cu flacăra deschisă, cu obiecte calde, de radiaţii calorice intense sau de temperatura ridicată a aerului din spaţiul de lucru;

-chimice: datorate substanţelor toxice şi caustice, care produc intoxicaţii sau arsuri chimice;

-electrice: datorate trecerii curentului electric(de o anumită tensiune şi intensitate) prin corpul uman; se concretizează prin electrocutare, arsuri şi metalizarea pielii(căpătarea unei culori metalice pe corp);

-prin iradiere: datorate expunerii organismului la radiaţii; -combinate: produse de mai mulţi factori de natură diferită.

2.Timpul în care se produce este un alt element al accidentului de

muncă. Raportat la desfăşurarea procesului de muncă, se disting

accidente care au loc:

-în timpul procesului de muncă;

-în timpul îndeplinirii sarcinilor de stat sau de interes public;

-înainte şi după încetarea lucrului;

-în timpul pauzelor ce au loc în desfăşurarea procesului de muncă;

-în timpul practicii profesionale pentru studenţi, elevi şi ucenici sau al vizitelor cu caracter didactic.

Locul în care se produce este un alt element determinant al accidentului de muncă şi el poate fi:

-în incinta uniaţii economice ia care este angajată victima;

-în incinta altei unităţi, la care victima se află în deplasare saudetaşare sau în îndeplinirea unor sarcini de stat sau de interes public;

-traseul normal de la domiciliu spre serviciu şi invers.

3. Calitatea victimei - se consideră accident de muncă numai acea situaţie în care victima a fost vătămată în legătură cu participarea sa la procesul de muncă. în procesul de muncă sunt incluşi atat timpii de muncă cat şi timpii neproductivi(pauzele tehnologice, cele pentru masă şi pentru necesităţi fireşti), precum şi timpul necesar pentru deplasarea de la domiciliu la serviciu şi invers, deci şi acţiunile aferente (servitul mesei în timpul pauzei, deplasarea de la locul de muncă în altă zonă a întreprinderii sau în afara unităţii). Dacă victima se găsea în mod legal, în oricare din aceste momente, accidentul produs va fi încadrat în categoria celor de muncă.