Includerea cerințelor privind managementul energiei în cadrul sistemelor integrate de management din transportul maritim

INTRODUCERE

Sistemele exista pretutindeni si ne afecteaza fiecare aspect al vietii noastre.

O afacere este un foarte bun exemplu de sistem.

• proprietarii doresc recuperarea investiției inițiale

• angajații doresc o slujba corespunzătoare, un salariu corect și un mediu de lucru sigur

• clienții doresc ca cerințele lor sa fie corect determinate, îndeplinite in mod corespunzător si livrate la timp

• furnizorii doresc să fie înțeles rolul lor în lanțul livrărilor (de produse și servicii), astfel încât să poată îndeplini cerințele clienților lor.

Îndeplinirea acestor sarcini devine posibila în măsura în care afacerea (organizație / companie) se folosește de un Sistem de Management pentru a determina necesitățile fiecărei parți implicate (proprietari, angajați, clienți, furnizori, autorități), a transforma aceste necesitați în cerințe interne, a asigura resursele necesare, a îndeplini cerințele și a revizui performanțele obținute; iar ciclul acesta se va repeta în mod continuu pentru a asigura o permanenta îmbunătățire a activităților.

Utilizarea energiei într-un mod eficient ajută organizațiile să economisească bani la fel și să conserve resursele spre a ameliora schimbările meteorologice. Sistemele integrate de management al energiei suportă organizațiile în toate sectoarele să utilizeze energiei mult mai eficient prin dezvoltarea unor sisteme de management al energiei.

Companiile de navigație sunt un exemplu tipic de afacere și organizație, al cărui esență este mișcarea. Deci energia și impactul asupra mediului joacă un rol extrem de important, iar organismele legislative internaționale dar și companiile în particular fac eforturi pentru a găsi mecanisme de implementare cu eficiență maximă a ultimelor recomandări din domeniul eficienței energetice.

În lucrarea de față, for prezentate tipurile de standarde internaționale, de sisteme integrate de management al energiei, și mecanismele de implementare ale acestora în sfera shippingului și drumul recomandărilor internaționale de la apariție până la bordul navei.

CAPITOLUL I

STANDARDE INTERNAȚIONALE

1.1 GENERALITĂȚI REFERITOARE LA NOȚIUNEA DE STANDARD

Ghidul ISO/CEI 2:1996 definește standardul ca fiind un document, stabilit prin consens și aprobat de către un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun și repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obține gradul optim de ordine într-un anumit context.

1.1.1 Conținutul unui standard

Standardele variază ca și caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice și sociale ale activității umane și încheind cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

• Sunt coerente și consecvente: standardele sunt elaborate de către comitetele tehnice care sunt coordonate de către un organism specializat și asigură depășirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate și diferite politici comerciale;

• Rezultă din participare: standardele reflectă rezultatele activității desfășurate în comun ce implică toate pârțile competente și sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producători, utilizatori, laboratoare, autorități, consumatori etc.

• Sunt procese active: standardele se bazează pe experiența reală și conduc la rezultate materiale în practica (produse – atât bunurile, cât și serviciile, metodele de încercare etc.); ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de progres și constrângerile economice ale timpului;

• Sunt actualizate: standardele sunt revizuite periodic sau după cum dictează circumstanțele pentru a le asigura actualitatea și, de aceea, evoluează împreună cu progresul social și tehnologic;

• Au statut de referințe în contractele comerciale și în instanță în cazul unei dispute;

• Au recunoaștere națională sau internațională: standardele sunt documente care sunt recunoscute ca valabile la nivel național, regional sau internațional, după caz;

• Sunt disponibile pentru oricine: standardele pot fi consultate și achiziționate fără restricție.

Ca regulă generală, standardele nu sunt obligatorii, acestea având o aplicare voluntară. În anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi în domeniile legate de securitate, instalații electrice sau în contracte publice).

1.1.2 Tipurile de standarde

Se pot menționa patru tipuri mari de standarde:

1. Standarde de prescripții fundamentale care se referă la terminologie, metrologie, convenții, semne și simboluri etc;

2. Standarde pentru metode de încercare și pentru analiza care măsoară caracteristicile;

3. Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standarde de produs) sau a unei specificații pentru un serviciu (standarde pentru activități de servicii) și pragurile de performanță ce trebuie atinse (utilizare adecvată, interfața și interschimbabilitatea, sănătate, securitate, protecția mediului, contracte standard, documentația ce însoțește produsele sau serviciile etc);

4. Standarde de organizație care se referă la descrierea funcțiilor unei companii și la relațiile dintre acestea, cât și la structurarea activităților (managementul și asigurarea calității, mentenanța, analizele de valoare, logistica, managementul calității, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul producției etc. )