Managementul Carierei

“Experienţa nu este ceea ce ţi se întâmplă, ci ceea ce înţelegi din ce ţi se întâmplă.”

Aldous HUXLEY

INTRODUCERE

Într-o lume a afacerilor aflată tot mai pregnant sub semnul competiţiei, capitalul migrează către noi oportunităţi, către noi zone de profitabilitate, iar transferul tehnologic a devenit o simplă problemă de resurse financiare. Cu toate acestea, între firme care funcţionează practic în acelaşi ambient, pe coordonate asemănătoare din punct de vedere tehnic şi dimensional, regăsim diferenţe notabile în ceea ce priveşte parametrii de performanţă, unele dintre ele situându-se în topul companiilor de succes, în timp ce altele luptă pentru supravieţuire.

Elementul esenţial prin care firmele în cauză se diferenţiază îl constituie modul de abordare a problematicii resurselor umane, cu alte cuvinte conţinutul şi calitatea managementului acestor resurse. De altfel, tot mai mulţi specialişti în domeniu sunt de părere că avantajul competitiv al unei organizaţii rezidă în oamenii săi.

Din punctul de vedere al angajatului, există cel puţin patru dimensiuni după care acesta îşi evaluează locul de muncă , fiecăreia dintre ele corespunzându-i un set de politici sau practici organizaţionale si anume: termenii angajarii ,tipul locului de munca, regulile de la locul de munca si miza pentru succes.

Cap. I

ASPECTE GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL CARIEREI

1.1. Managementul carierei

Există o mare varietate de percepţii ale noţiunii de carieră, de la ideea de traiectorie ascendentă în domeniul profesional şi social şi până la cadrul dinamic în care o persoană îşi percepe viaţa în întregul ei şi interpretează semnificaţia diferitelor calităţi personale, acţiuni şi lucruri care i s-au întâmplat.

Toate definitiile din manuale si dictionare, indiferent ca se refera la orientarea profesionala la nivel scolar sau la cariera profesionala, inclusiv a adultilor, fac referire prin continutul lor la aspecte psihologice ce tin de aptitudini, aspiratii, motivatii individuale, corelate cu cerintele sistemului în care individul îsi desfasoara activitatea. Aspectul important este cel al perceptiei individuale fata de propria cariera, corelat cu aptitudinile personale si posibilitatile de realizare. Aici intervine realismul persoanei în aprecierea proprie, situatie pe care consilierul o poate obiectiva, precum si nivelul de aspiratie si motivatia individuala.

In managementul resurselor umane, in sens traditional, cariera profesionala înseamna o succesiune de etape în urma carora individul ajunge într-o functie importanta, cu recunoastere sociala si bine platita (cariera didactica, militara, medicala etc.). Luând în considerare si aspectele psihosociale implicate în cariera profesionala, din necesitatea de a acorda importanta si protectie individului, specialistii straini din domeniul resurselor umane au ajuns la concluzia ca acest concept are mai multe sensuri, sensuri care constituie de fapt modalitati diferite de perceptie individuala a carierei. Astfel, se delimiteaza mai multe "întelesuri" ale carierei: avansare, profesie, succesiune de posturi de-a lungul vietii, serie de roluri de-a lungul vietii legate de experienta, percepere individuala a succesiunii de atitudini si comportamente (cariera subiectiva), cadrul dinamic în care o persoana îsi percepe viata în întregul ei. Se face distinctia între cariera obiectiva (care include dezvoltarea personalului si implica promovare, specializare, motivare, planificare a resurselor umane etc.) si cariera subiectiva (care are în vedere perceptia de sine si rolul profesiei în viata fiecarui individ). Apreciem ca nu ar trebui sa existe aceasta diferentiere decât din motive stiintifice si/sau pedagogice, deoarece realitatea nu face distinctie între social si individual. Singura deosebire este aceea a perspectivei din care se abordeaza problematica - a individului sau a organizatiei.

În anul 1995, V. Lefter si A. Manolescu afirmau ca "o lucrare ce-si propune sa abordeze un anumit domeniu al managementului este, indiscutabil, un act de curaj. Aceasta afirmatie are în vedere atât sensurile multiple ce sunt atribuite managementului, cât si complexitatea deosebita a problematicii sale". Lucrarea este una dintre primele, daca nu chiar prima, care apare la noi în tara având în titlu sintagma "managementul resurselor umane". Aproape la zece ani de la aparitia acestei lucrari, volumul publicatiilor din domeniu poate sa fie dublu. Problema care se pune este în ce masura aceasta activitate este perceputa corect si desfasurata într-un mod uzual, obisnuit, atât de catre angajati, cât si de catre angajatori. Fara îndoiala ca din acea perioada si pâna în momentul actual exista o evolutie, asa cum fara nici un fel de dubiu exista companii care realizeaza aceasta activitate ca pe ceva normal, obisnuit. Cu siguranta exista manageri profesionisti, însa numarul acestora poate sa constituie o treime din posibilul existent. Problema care se pune este de flexibilitate si adaptare la schimbare, nu în sens de modernism, ci de deschidere si receptivitate la nou.