Managementul operațiunilor de creditare în sistemul bancar românesc

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE ALE SISTEMULUI BANCAR ROMĂNESC

ŞI TIPURI DE SISTEME BANCARE

Prin sistem bancar se înţelege totalitatea instituţiilor cu funcţii de bancă, care acţionează pe teritoriul unui stat, tehnicile şi operaţiunile bancare dezvoltate de acestea precum şi ansamblul reglementărilor privitoare la comerţul de bancă.

Din punct de vedere istoric deosebim două categorii de sisteme bancare:

a) sisteme de tip monobancă;

b) sisteme bancare duale.

a) Sistemele de tip monobancă sunt specifice economiilorcentralizate, planificate. Se caracterizează prin faptul că în economie există o singură bancă, numită Banca de Stat, care desfăşoară atât operaţiuni de emisiune monetară cât şi operaţiuni comerciale (de

deservire a clientelei).

b) Sistemele bancare duale sunt specifice economiilor de piaţă şi se caracterizează prin faptul că instituţiile bancare sunt aşezate pe două nivele:

- pe primul nivel se găseşte banca de emisiune, numită bancă centrală, pentru că pe lângă funcţia de emisiune coordonează şi reglementează întregul sistem bancar;

- pe al doilea nivel se situează celelalte bănci din sistem, numite comerciale şi care au în exclusivitate funcţiuni comerciale, de deservire a clientelei bancare.

Banca este importantă pentru economie pentru că:

- emite monedă. Desfăşurarea activităţilor economice şi comerciale implică pe lângă un flux de mărfuri şi servicii şi un flux financiar prin care se sting (încheie) creanţele rezultate din tranzacţiile comerciale. Desfăşurarea fluxurilor financiare presupune în mod automat utilizarea monedei ai căror creatori sunt băncile şi anume: banca centrală şi bancnote, moneda metalică şi respectiv , băncile comerciale şi moneda scripturală (contabilă).

- este intermediar în relaţia economii-investiţii în economie există două categorii de agenţi economici: unii care economisesc (au excedente financiare), alţii care investesc (au deficite financiare). Pentru ca economia să fie în echilibru, cele două categorii de agenţi economici trebuie să se întâlnească, adică, cei care înregistrează excedente să îi împrumute pe cei care înregistrează deficite. Acest proces este destul de greoi pentru că apar asimetrii de volum (neconcordanţa dintre volumele individuale ale excedentelor financiare şi deficitelor financiare) şi asimetrii de timp (neconcordanţa dintre perioadele în care se manifestă excedentele financiare şi deficitele financiare, considerate individual). Existenţa băncilor, ca intermediar financiar, care se interpune între cele două categorii de agenţi economici face să se realizeze echilibrul din economie şi, în plus să se aplatizeze cele două asimetrii amintite anterior.

- gestionează instrumentele de plată şi sistemele de plăţi. Emiţând moneda scripturală şi ţinând conturile agenţilor economoci. Băncile se implică şi în realizarea decontărilor de către aceştia

1.1 BNR ŞI BC - ROLUL LOR ÎN SISTEMUL BANCAR

Reglementarea activităţii BNR a fost reprezentată în perioada 1991-1998 de Legea nr.34/1991, iar din anul 1998, până în prezent de Legea nr.101/1998, care îndeplineşte, rolul de Statut al BNR. În concordanţă cu aceasta, conducerea BNR este asigurată de către un Consiliu de administraţie, format din 9 membri, numiţi pe 6 ani de Parlament. Misiunea Consiliului de administraţie este de a adopta decizii, în concordaţă cu prevederile legii, în domeniul monetar, al cursului de schimb şi al supravegherii activităţii bancare.

În concordanţă cu prevederile statutului, BNR dispune în plan juridic de un grad sporit de independenţa, atât în contextul noilor condiţii ale sistemului bancar românesc, cât şi al abordării teoretice a rolului autorităţii monetare, care se manifestâ în prezent în lume.

Independenta Băncii Centrale este asigurată prin delegarea, de către organismul legislativ, a guvernatorului, pe o perioadă de 6 ani, diferită de durata mandatelor politice. Guvernatorul BNR răspunde în faţa Parlamentului pentru reglementările de politică monetară şi pentru supravegherea şi monitorizarea activităţii bancare.

În concordanţă cu statutul său, BNR desfăşoară următoarele operaţiuni:

- emisiunea monetară;

- operaţiuni cu societăţile bancare şi cu alte instituţii de credit;

- operaţiuni în contul statului;

- operaţiuni valutare şi cu aur;

- supravegherea bancară.

Acţiunea de restructurare a activităţii BNR, iniţiată în anul 1999, se înscrie în strategia pe termen lung a băncii centrale, care îşi propune să devină o componentă a Sistemului European al Băncilor Centrale în anul 2007 şi membră a eurosistemului la orizontul anilor 2011-2013.

În Europa există mai multe modele de structurare organizatorică a băncii centrale,la extreme situându-se Banca Franţei (cu un număr foarte mare de sucursale şi cu o prezenţă foarte vizibilă în plan teritorial)şi Banca Angliei (cu un număr modic de sucursale şi cu externalizarea multor activităţi). Banca Naţională a României a adoptat un model intermediar, considerând că un număr de circa 20 de sucursale ar asigura, pe de o parte, o bună acoperire a celor 42 de judeţe, iar pe de altă parte,o structură suficient de flexibilă şi de eficientă.