Managementul riscului în afaceri cu aplicații la firmă SC Classima SRL

INTRODUCERE

Cunoaşterea foarte bine a situaţiei economico-financiare a întreprinderii, aflată sub impactul direct al unui mediu înconjurător dinamic şi în continuă schimbare şi acţionarea cu măsuri eficiente pentru a asigura şi creşte competitivitatea întreprinderii, sunt cerinţe de bază la care trebuie să răspundă un conducător prin activitatea desfăşurată pentru a asigura creşterea întreprinderii.

Pentru a răspunde cât mai bine acestor cerinţe, prezenta lucrare îşi propune să trateze unele aspecte de bază privind riscurile care pun în pericol funcţionarea normală şi sănătoasă a unei societăţi de asigurări, cunoaşterea modului de depistare a slăbiciunilor economice ale acesteia, prin folosirea unor metode şi tehnici adecvate şi a unor indicatori economico-financiari de diagnosticare a activităţii.

Pentru a înţelege mai bine managementul riscului în afaceri, în prima parte a lucrării este prezentat ce este riscul, cum evoluează, cum este abordat şi tipologia riscurilor care ne înconjoară în viaţa economică contemporană, apoi este definit şi detaliat sistemul de management al riscurilor în afaceri, iar în ultima parte am aplicat practic analiza riscului la nivelul unei societăţi de asigurări.

Lucrarea de faţă are ca scop principal prezentarea implicaţiilor riscurilor şi pericolelor asupra bunurilor şi proprietăţilor agenţilor economici, diferitelor persoane juridice şi a oamenilor, dar şi a importanţei activităţilor de evitare, prevenire, limitare şi acoperire a acestora, necesare în cadrul unei economii de tip concurenţial, economie care este caracterizată prin riscuri şi incertitudini la tot pasul.

În condiţiile economiei de piaţă, incertitudinea este principalul factor care acţionează asupra relaţiilor economice, asupra existenţei omului şi asupra societăţii în ansamblu. Astfel se poate afirma că un fapt este cert, incertitudinea creată de riscurile care ne înconjoară şi care nu poate fi doar evitată, prevenită sau limitată ci trebuie realizat un sistem de protecţie şi de acoperire eficient. Acest sistem a fost creat şi este ceea ce numim generic asigurare.

Sistemul astfel creat acoperă pierderile cauzate ca urmare a unor calamităţi naturale precum cutremurul, fie că are ca scop reluarea procesului de producţie sau refacerea mediului ambiant deteriorat ca urmare a activităţii omului sau progresului tehnic. În acesta situaţie, asigurarea are un rol definitoriu atât în toate sferele activităţii economice, la nivel macro şi micro economic, dar şi în existenţa umană.

La aceste tipuri incertitudini şi pericole, printre altele, este expusă şi avuţia sau averea persoanelor fizice şi juridice care sunt tot mai mult afectate de diverse pericole.

În aceste condiţii, asigurările de bunuri şi asigurătorii de bunuri, joacă un rol dominant în protejarea averii şi avuţiei oamenilor şi persoanelor juridice.

Asigurătorul de bunuri, ca entitate specializată în protecţia riscului devine un element de referinţă în viaţa economică şi socială a unei societăţi.

Activitatea pe care asigurătorul de bunuri o desfăşoară trebuie să presupună o administrare corespunzătoare a acestui tip de riscuri atât în beneficiul asiguraţilor dar şi pentru obţinerea de profit.

Fie că este vorba de cuantificarea riscului, stabilirea primelor de asigurare, fructificarea fondurilor şi rezervelor asigurătorului, cuvintele care trebuie să definească activitatea acestuia din urmă sunt prudenţialitate, echilibru financiar şi eficienţă maximă.

De asemenea, principiile de dezvoltare durabilă care sunt subiecte de discuţie la nivel naţional şi internaţional nu fac altceva decât să sublinieze rolul şi importanţa industriei asigurării în cadrul acestei evoluţii a omenirii şi a civilizaţiei. Conform acestor principii este necesară transmiterea şi către următoarele generaţii a dreptului de folosinţă şi asupra a ceea ce înseamnă componenta materială a existenţei umane. Fără existenţa asigurării care are ca scop refacerea bunurilor materiale distruse acest lucru nu ar fi posibil.

Asigurătorul de bunuri este o instituţie care aparţine nu numai acţionarilor ci şi asiguraţilor, societăţii în ansamblu său, deoarece numai în condiţiile în care această instituţie este stabilă din punct de vedere financiar şi se dezvoltă şi comunitatea va putea fi protejată.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune o serie de procese şi reglementări cu implicaţii fundamentale asupra economiei asigurărilor de bunuri şi a întregii economii. Concurenţa şi protecţia asiguraţilor sunt elementele ce vor caracteriza etapa post aderare în ceea ce priveşte asigurătorii de bunuri.

În afara beneficiilor aderării vor exista însă şi costuri pe care asigurătorii de bunuri trebuie să le identifice din timp în etapa de pre-aderare, pentru ca mai târziu să le poată suporta în condiţii de eficienţă. Criteriul de capital, spre exemplu, se va constitui într-un impediment major în desfăşurarea activităţii de către asigurătorii de bunuri din România.

Extinderea Uniunii Europene face parte din procesul de globalizare, şi ca orice proces are avantaje şi dezavantaje. Unii vor profita de aceste avantaje în timp ce alţii vor suporta costurile. Acesta este principiul economiei de piaţă, concurenţa şi eficienţă.