Responsabilitatea socială a organizațiilor la nivelul Uniunii Europene

Am ales tema cu titlul“Responsabilitatea socială a organizaţiilor la nivelul Uniunii Europene” deoarece, deşi termenul a apărut după cel de-al doilea Război Mondial, în România este considerat un domeniu nou, care în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare semnificativă. Având contact cu domeniul social, am putut observa beneficiile aduse de dezvoltarea economiei sociale şi contribuţia acesteia la dezvoltarea economiei naţionale în general.

Acest concept defineşte capacitatea întreprinderilor de a face, în mod voluntar, mai mult decât prevede cadrul legal, pentru a îndeplini obiective sociale şi de mediu în activitatea lor cotidiană, în diverse domenii.

Comisia Europeană încurajează întreprinderile să asigure condiţii de muncă echitabile, care să respecte drepturile omului, în special atunci când este vorba de produse importate din ţări din afara UE.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. În primul capitol mi-am propus să abordez problematica responsabilităţii sociale în mod general, în teoria şi practica economică.

Voi prezenta necesitatea apariţiei responsabilităţii sociale, deoarece, odată cu creşterea concurenţei pe piaţă şi a nevoii de diferenţiere, companiile au observant efectele pozitivepe care le poate avea responsabilitatea social asupra firmei , fiind nevoită să ţină cont de aceasta în planificarea lor strategică. Totodată, presiunea exercitată de elementele de mediu extern a făcut necesară trecerea la această nouă viziunea supra afacerilor. Necesitatea abordării corespunzătoare a orientării sociale şi managementului social constituie o problem importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nedeterminat, viaţa indivizilor, a colectivelor şi a societăţii în ansamblu.

Mă voi referi, de asemenea, la evoluţia responsabilităţii sociale la nivel global. Unul din principalele repere în istoria RSC a fost reprezentat de poziţia lui Howard R. Bowen, care sublinia faptul că responsabilitatea social reprezintă ”obligaţiile oamenilor de afaceri de a urma acele politici, de a lua acele decizii, sau de a urma acele direcţii care sunt agreate în termeni de valori şi obiective de către societate. Acesta dorea să evidenţieze că afacerile funcţionează sub presiunea societăţii, compotamentul companiilor şi modul de operare trebuie să fie în acordul societăţii şi totodată, companiile trebuie să adere moral la valorile acesteia. Bowen avea să fie numit „părintele responsabilităţii sociale a companiei”.

În capitolul II mi-am propus să prezint activitatea de responsabilitate socială la nivelul Uniunii Europene, rolul ei în promovarea acestui gen de activităţi şi totodată, desfăşurarea RS în practica europeană.

În ceea ce privește rolul comunității europene în pomovarea acestui fenomen, voi face o scurtă paralelă între modul cum privesc companiile din câteva state europene acest fenomen. Voi urmării cum privesc companiile acest fenomen și modalitățile de a-l introduce în strategiile lor.

Studiul de caz, capitolul III al lucrării, va prezenta responsabilitatea socială în România, ca ţară membră a UE. Voi pune accentul pe dezvoltarea economiei sociale, în special sectorul întreprinderilor sociale, unităţile şi atelierele protejate.

CAP 1 RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ÎN TEORIA ŞI PRACTICA ECONOMICĂ

1.1 Necesitatea apariţiei responsabiliăţii sociale

Dezbatearea în legătura cu responsabilitatea socială pleacă de la rolul pe care trebuie să îl aibă o companie în societate. Creșterea impactului companiilor asupra mediului înconjurător, a presiunii exercitate de către stakeholderi, precum și identificarea elementelor pozitive ale demersului responsabil social au fost principalii stimuli ai dezvoltării responsabilităţii sociale.

Odată cu creşterea concurenţei pe piaţă şi a nevoii de diferenţiere, companiile au observat efectele pozitive pe care le poate avea responsabilitatea socială asupra firmei, fiind nevoită să ţină cont de aceasta în planificarea lor strategică. Totodată, presiunea exercitată de elementele din mediul extern a făcut necesară trecerea la această nouă viziune asupra afacerilor. Astfel, putem identifica trei mari categorii de factori care au stimulat apariţia şi dezvoltarea conceptului de responsabilitate socială:

a.Deteriorarea mediului înconjurător

b.Creşterea implicării sociale a companiilor

c.Creşterea presiunii exercitate de către stakeholderi

Problemele orientării sociale constituie un imperativ acut de natură să determine eşecul sau succesul aplicării unui mecanism de rezolvare a problemelor sociale luând în considerare dimensiunile economice, sociale, politice şi de mediu. Necesitatea abordării corespunzătoare a orientării sociale şi managementului social constituie o problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nedeterminat, viaţa indivizilor, a colectivelor şi a societăţii în ansamblu

Fie că poartă numele de responsabilitate socială corporativă (RSC) sau de responsabilitate socială, fie că sunt numite civism corporatist (corporate citizenship) sau sustenabilitate, principiile managementului responsabil sunt astăzi general acceptate de mediul de afaceri, cât şi în spaţiul academic, în şcolile de management, în zona politicilor publice şi în rândul teroreticienilor din domeniul economic şi social.