Rolul culturii în mediul internațional de afaceri

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Rolul culturii in mediul international de afaceri” s-a urmărit stabilirea influenţei culturii în globalizarea şi internaţionalizarea afacerilor.

Fenomenul globalizării dă lumii o nouă formă şi deschide noi perspective în arena relaţiilor internaţionale. Acest fenomen, deşi economic în sine, prezintă implicaţii şi generează efecte în toate domeniile vieţii oamenilor.

Astfel, fenomenul globalizării are un impact major la nivel social, cultural şi politic. Într-un asemenea context, firmele private sunt delegate cu puterea legitimării propriilor reguli şi cu dreptul de a interveni atunci când este cazul, desigur în armonie universală cu celelalte firme.

Cum fenomenul globalizării prezintă interese dincolo de interesele naţionale, firmele private vor fi investite cu puterea necesară desfăşurării propriilor activităţi, conform propriilor reguli, într-un cadru propus de guvernarea locală. Adică, firmele vor lucra atât în beneficiul propriu, cât şi al ţării de origine.

În prezent toate ţările, indiferent că sunt dezvoltate, în curs de dezvoltare, mai puţin dezvoltate sau în tranziţie, urmează politici orientate spre piaţa globală, deschizând întreprinderilor lor accesul la competiţia internaţională.

Astfel, în special, în ţările aflate în tranziţie, toate firmele, mari sau mici, depind de lumea afacerilor internaţionale. Acestea au aceleaşi interese vitale ca şi întreprinderile din ţările dezvoltate, sau în curs de dezvoltare.

Globalizarea reprezintă un progres, un schimb de informaţii, o economie fără frontiere şi fără implicaţii politice. Desigur, globalizarea prezintă şi aspecte negative asupra naţiunilor.

Pe măsura globalizării afacerilor, regulile sistemului mondial al afacerilor traversează un proces continuu de rafinare. Comunitatea internaţională de afaceri se confruntă într-o măsură din ce în ce mai mare cu impactul acestui proces.

Pentru o participare mai bună la afacerile internaţionale este astfel necesar, în acest secol mai mult decât oricând, să se înţeleagă clar implicaţiile pe care aceste reguli le au asupra întreprinderilor, în particular asupra firmelor din cadrul ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie.

Diferenţele dintre pieţele naţionale se reduc, cererea şi oferta manifestându-se la nivel mondial. În aceste condiţii, globalizarea afacerilor este un proces care se impune cu necesitate.

În contextul globalizării afacerilor are loc formarea şi dezvoltarea cu precădere a firmelor multinaţionale.

Formarea firmelor multinaţionale se produce prin transformarea firmelor naţionale în firme multinaţionale, printr-un proces de multinaţionalizare a firmelor.

Este cunoscut faptul că, întreprinderile multinaţionale integrează diviziunea internaţională a muncii în propriul plan de producţie şi de distribuţie.

Incapacitatea adaptării angajaţilor la mediul organizaţional induce stres, tensiune, anxietate, conducând la ineficienţa muncii lor şi la ineficienţa întreprinderii comerciale a căror membrii sunt.

Adaptarea la mediul organizaţional presupune acceptarea (şi/sau identificarea cu) elementelor componente ale culturii unei întreprinderi comerciale.

Cu cât componentele unei culturi sunt mai intens răspândite într-o întreprindere comercială, cu atât aceasta va avea un succes mai mare. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii acest deziderat are mai mare şanse de reuşită datorită numărului mai mic de membri.

Ca răspuns la globalizarea afacerilor, oamenii de afaceri încearcă să se apropie de guvernele naţionale care să le ofere o oarecare siguranţă. Desigur, este uşor de realizat acest deziderat pentru acele afaceri care nu ţi-au pierdut identitatea naţional.

Eficacitatea firmelor înseamnă mai mult decât eficienţă economică şi socială. De aceea, în asigurarea eficacităţii oricărei firme comerciale, un rol deosebit de important îi revine culturii acesteia în întregime, nu numai unei anumite părţi.

Cultura unei firme este atât ceea ce firma are, cât şi ceea ce este această firmă. Firma posedă resurse materiale, umane şi financiare şi un anumit mod de a se manifesta pe piaţă şi în relaţia cu toţi partenerii ei. De altfel, orice firmă reprezintă un ansamblu de comportamente, atitudini, reacţii, relaţii, acţiuni, semnificaţii, sisteme care trec prin timp, servind membrilor ei şi societăţii în general ca ghid pentru adaptare şi supravieţuire.

Aparent irelevantă pentru afaceri, „personalitatea” unei firme, complexă şi sofisticată uneori, se manifestă concret şi imediat, ca element central pentru stabilirea strategiei şi funcţionării eficace şi eficiente a firmei.

În practică, există evidenţe care demonstrează că numai culturile adecvate din punct de vedere al strategiei pot fi asociate pe termen lung cu un grad înalt de performanţă.

În studiul legăturilor dintre cultură şi performanţă, J. P. Kotter şi J. L. Heskett apreciază că, performanţa pe termen lung este asigurată de culturile care facilitează schimbarea şi adaptarea la mediu.

La rândul lor, culturile firmelor comerciale pot avea subculturi multiple, asociate diferitelor grupări funcţionale sau poziţionării geografice, tipurilor diferite de activitate sau condiţiilor socio–economice şi educaţionale, diferenţiate de la o grupare la alta.

Dacă cultura unei firme este puternică şi diferenţele culturale înregistrate sunt legitime şi bine echilibrate, atunci ea capătă noi valenţe, fiind îmbogăţită pe măsură ce subculturile sunt bine valorificate, fapt ce contribuie la atingerea obiectivelor propuse, respectiv la eficacitatea firmei în cauză.