Rolul Cursurilor de Training și Teambuilding în Motivarea Resurselor Umane la SC Zumzi SRL

INTRODUCERE

Organizaţiile acestor timpuri sunt caracterizate de schimbări ireversibile, de priorităţi adesea conflictuale, de presiuni pentru obţinerea rezultatelor. Nici un domeniu de activitate nu rămâne imun. Managerul modern trebuie să micşoreze costurile, să fie permanent informat asupra progreselor tehnologice şi să înţeleagă dinamica rapidelor schimbări ale pieţei şi ale cererii clienţilor. Activitatea de conducere nu a fost niciodată mai solicitantă.

Succesul sau eşecul unei organizaţii sunt intrinsec legate de modul în care acţionează angajaţii acesteia. Managerii pot fi tentaţi să se retragă în aparenta siguranţă a "buncărului" lor de unde să emită ordine. Însă ei trebuie să fie conştienţi că nu se mai pot folosi de autoritate şi coerciţie aşa cum se întâmpla odinioară.

Motivarea angajaţilor nu reprezintă altceva decât procesul prin care ne asigurăm că toţi angajaţii lucrează şi colaborează pentru atingerea obiectivelor companiei sau organizației. Acesta este de fapt scopul motivării angajaţilor. Motivarea este procesul de selecţie, orientare şi menţinere a comportamentului uman.

De aceea, cuvântul care desemnează soluţia aplicabilă în acest nou context este implicarea. Managerii trebuie să-şi motiveze angajaţii, insuflându-le angajament şi dorinţă de acţiune şi încurajându-le creativitatea. Trebuie să exploateze experienţa, energia şi aptitudinile diverselor grupuri de angajaţi şi să alcătuiască echipe de primă mână pentru a rezolva probleme, pentru a identifica oportunităţi şi pentru a da sens uriaşului volum de informaţii disponibile în prezent.

Rolul motivaţiei nu este doar acela de a-i face pe oameni să muncească, ci de a-i face să muncească bine, de a-i determina să-şi utilizeze integral resursele fizice şi intelectuale. Acolo unde există motivaţie, există productivitate şi performanţă, iar oamenii sunt mulţumiţi.

Cu alte cuvinte, toată lumea câştigă. Motivaţia este crucială în succesul privit nu doar la nivelul organizaţiei, ci şi la nivelul oricărui departament, proiect sau plan şi, indiscutabil, reprezintă unul din cele mai importante domenii de responsabilitate ale unui manager.

Problema esentiala a motivatiei se refera la determinarea mijloacelor prin care membrii organizatiei, fiecare cu propriile necesitati si cu propria personalitate, pot fi stimulati sa contribuie pozitiv si eficient la indeplinirea obiectivelor generale si specifice stabilite.

Nu de putine ori ne lovim de adevarate mituri privind motivarea angajatilor, mituri de a caror constientizare depinde, in mare masura, calitatea demersului pe care il urmam.

MITUL I - "Eu pot sa motivez oamenii". Nu chiar. Angajatii trebuie sa se motiveze pe ei insisi. Totusi ce putem noi sa facem este sa construim o ambianta propice, facila pentru dezvoltarea motivatiei. Secretul consta in a sti cum sa construim o ambianta pentru fiecare angajat.

MITUL II - "Banii sunt un foarte bun factor motivational". Anumite lucruri, precum banii, un birou bine dotat si securitatea jobului, pot ajuta oamenii sa nu devina demotivati, insa nu-i ajuta sa devina mai motivati. Un obiectiv-cheie este sa intelegem motivatia fiecarui angajat.

MITUL III - "Frica este un foarte bun factor motivational". Frica este un foarte bun factor motivational - pentru o scurta perioada de timp. Din aceasta cauza tipetele sefului te pot motiva pe moment, dar te demotiveaza daca este aplicat pentru o perioada medie.

MITUL IV - "Eu stiu ce ma motiveaza pe mine, deci stiu ce-i motiveaza si pe angajatii mei". Acest mit nu este deloc adevarat. Persoane diferite sunt motivate de lucruri diferite. Pe mine, de exemplu, pot sa ma motiveze zilele libere, oferite ca bonus, pentru a le petrece impreuna cu familia. Altii pot fi motivati de recunoasterea sociala. Din nou, un obiectiv-cheie este sa intelegem motivatia fiecarui angajat in parte.

MITUL V - "Cresterea satisfactiei muncii inseamna cresterea performantei". Cercetarile arata ca aceasta idee nu este in mod necesar adevarata. Cresterea satisfactiei muncii nu inseamna in mod necesar cresterea performantei. Daca scopurile organizatiei nu sunt complementare cu scopurile angajatilor, atunci angajatii nu lucreaza in vederea realizarii misiunii organizatiei .

Organizațiile prezentului funcționează într-un mediu atât de complex încât trebuie să înfrunte aproape zilnic o multitudine de provocări. De aceea este vital ca angajații să aibă un nivel înalt al performanței pentru a le putea face față și pentru a atinge obiectivele organizaționale. În acest sens dezvoltarea profesională joacă un rol extrem de important fiind atât un factor care determină motivația angajaților cât și un instrument de management al performanței angajaților.

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE DESPRE MOTIVARE, TRAINING SI TEAMBUILDING

I.1 Motivatia in munca – premisa a reusitei si a succesului profesional

Motivaţia este raţiunea de a face ceva, motorul oricărei acţiuni umane, ansamblul factorilor interni (trebuinţe, nevoi, motive) care-i determină pe oameni să se comporte în diferite moduri.

Din păcate, abordările motivaţiei sunt adesea întemeiate pe ipoteze simpliste privind modul în care funcţionează. Procesul motivaţiei este mult mai complex decât pare – oamenii au nevoi diferite, îşi fixează obiective diferiteşi moduri de acţiune variate pentru satisfacerea acestor nevoi.

Problemei motivatiei personalului i se atribuie o mare importanta atât în sectorul privat cât si în cel bugetar. Toti managerii sunt de acord ca atingerea obiectivelor organizationale depinde foarte mult de comportamentul si atitudinea subordonatilor lor fata de sarcinile ce le revin. Dar când se încearca sa se raspunda la întrebari de genul: “Cum poti sa-i determini pe oameni sa faca ceea ce doresti tu?” sau “de ce A lucreazamai mult si mai bine decât B în aceleasi conditii de munca?” se ajunge la concluzia ca problema este destul de complexa si dificila. De asemenea, trebuie spulberata de la început iluzia ca ar exista o reteta sigura, de succes, care sa asigure rezolvarea problemei motivatiei pentru oricare dintre situatii sau subiecti. De ce? Pentru ca oamenii sunt diferiti. Fiecare are o personalitate bine definita, cu nevoile, aptitudinile, valorile si aspiratiile sale. Aceste calitati individuale se combina apoi cu conditii si aspecte legate de locul de munca. Pe lânga aceasta mai actioneaza înca un factor important, si anume dinamica personalitatii si cea a mediului. Indivizii nu-si pastreaza în mod conservator toate caracteristicile.