Segmentarea Pieții și Alegerea Pieții Țintă - Metoda Contemporană de Cercetare în Cadrul Managementului și Marketingului Corporativ

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. În procesul actual de evoluţie a economiei României aspectul gestiunii financiare în administrarea corporativă încă nu e clarificat pe deplin. Aceasta se explică prin cauze obiective: faptul că deja al 13-lea in ţara se mai află în proces de restructurare, dar şi prin cauze subiective. Actualmente economia naţională se află într-o fază critică: şi-a pierdut poziţia prioritară într-o serie de ramuri industriale importante, uzura morală şi fizică a utilajelor la multe societăţi pe acţiuni atinge cote ale României, ideile şi elaborările ştiinţifice autohtone nu ţin pasul cu ritmul actual accelerat al progresului tehnico-ştiinţific, producătorii străini cuceresc tot mai mult piaţa internă a României, adesea frânând competitivitatea şi iniţiativa locală, primitivizând cerinţele şi posibilităţile întreprinderilor mixte, ceea ce duce la degradarea potenţialului economic al ţării. Dezvoltarea sistemului economic, potenţialul şi competitivitatea economiei depind esenţial de caracteristicile cantitative şi calitative ale complexului agro-industrial.

Specialiştii autohtoni au acumulat experienţă în ce priveşte soluţionarea problemelor ştiinţifice, tehnice şi tehnologice în diverse ramuri ale economiei, însă momentele ce ţin de gestiunea financiară a corporaţiilor, mai ales având în vedere specificul dezvoltării contemporane, în special în perioada de tranziţie, practic nu sunt abordate de ştiinţa naţională, ceea ce a şi determinat alegerea temei pentru prezenta teză şi actualitatea investigaţiilor.

Scopul lucrării şi problemele investigate. Scopul prezentei teze îl constituie elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a indicaţiilor metodice şi recomandărilor practice privind gestiunea financiară în administrarea corporativă, în special al societăţiilor pe acţiuni.

Pentru atingerea scopului tezei au fost investigate şi soluţionate următoarele sarcini:

• evidenţierea aspectelor financiare ale dezvoltării administrării corporative naţionale în condiţiile perioadei de tranziţie;

• analiza tendinţelor principale de dezvoltare a managementului financiar în cadrul administrării corporative din străinătate, precum şi a criteriilor metodice actuale de studiere a problemelor în domeniul administrării financiare a corporaţiilor;

• precizarea esenţei noţiunii de finanţe ale corporaţiei şi evidenţierea particularităţilor acestora;

• clasificarea riscurilor financiare ale corporaţiilor, ţinând cont de specificul corporaţiilor naţionale, sistematizarea riscurilor financiare ale corporaţiilor şi elaborarea metodicii de apreciere a riscurilor;

• formularea propunerilor şi recomandărilor privind perfecţionarea gestiunii financiare în administrarea corporativă.

Obiectul investigaţiilor îl constituie corporaţiile contemporane, societăţile pe acţiuni din România.

Baza teoretică şi metodologică a cercetărilor. Drept fundament teoretic al prezentei teze au servit lucrările economiştilor autohtoni şi străini în materie de finanţe, referitoare la finanţele întreprinderilor şi corporaţiilor, managementul financiar şi riscurile financiare. Pentru atingerea obiectivelor propuse în lucrare s-au aplicat metoda dialectică şi metode de analiză sistemică. Baza inforomaţională a investigaţiilor au constituit-o legile României, decretele Preşedintelui republicii, hotărârile Guvernului României, instrucţiunile, regulamentele şi scrisorile diverselor ministere şi departamente, precum şi datele statistice privind starea financiară şi economică a societăţilor pe acţiuni din România.

Structura lucrării. Teza de disertaţie se compune din: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie şi anexe.

În Introducere se argumentează actualitatea temei de cercetare, sunt formulate obiectivele, sarcinile şi obiectul investigaţiilor, se dă o caracterizare succintă a lucrării, subliniindu-se noutatea ştiinţifică şi valoarea ei practică.

În primul capitol – “Administrarea corporativă a societăţilor pe acţiuni în condiţiile economiei de piaţă” sunt generalizate problemele acestora în condiţiile perioadei de tranziţie; este făcută analiza experienţei străine de gestiune financiară a corporaţiilor; sunt generalizate conceptele teoretice privind studierea finanţelor corporaţiilor. Este formulată concluzia referitoare la nivelul insuficient al studierii aspectului financiar în cadrul administrării corporative.

În capitolul al doilea – “Cadrul metodic de apreciere a eficienţei gestiunii financiare în administrarea corporativă” sunt analizate criteriile de determinare a esenţei corporaţiilor financiare, non-financiare sunt evidenţiate particularităţle resurselor financiare în administrarea corporativă, sunt sistematizate riscurile financiare ale corporaţiilor şi este propusă metodica de apreciere a acestora, sunt elaborate indicaţiile metodice pentru aprecierea eficienţei în gestiunea financiară a corporaţiilor.

În Concluzii şi recomandări sunt expuse rezultatele investigaţiilor.

Bibliografia include 77 de titluri.

CAPITOLUL I. CONCEPTUL DEZVOLTĂRII METODELOR DE SEGMENTARE ŞI ALEGEREA PIEŢEI ŢINTEI ÎN MANAGEMENTUL CORPORATIV

1. Tendinţele actuale în evoluţia managementului corporativ şi metode de segmentarea pieţei ţinte

Noţiunea de corporaţie în mod obişnuit înseamnă formarea optimă de organizare în proporţii mari a producţiei de mărfuri industriale şi servicii. Mulţi cercetători , printre care şi asemenea autorităţi ca J. K. Galbrait, au definit sistemul industrial ca parte a economiei ce se caracterizează prin activitatea unor structuri corporative mari. Într-adevăr, formarea şi dezvoltarea sectorului industrial au fost şi rămân strâns legate de funcţionarea administrării corporative.

Concomitent trebuie să se aibă în vedere că corporaţia încă de la început reprezenta o asociere a agenţilor economici, uniţi pentru a-şi atinge obiectivele economice. Cu trecerea timpului au apărut tipuri de corporaţii calitativ diferite, deosebindu-se în funcţie de obiectivele urmarite: cucerirea în comun a unor pieţe noi, confruntarea cu circumstanţele externe etc.

Principiul esenţial al corporaţiei industriale este, încă de la începutul apariţiei ei, eficienţa maximală a producţiei (reducerea cheltuielilor, majorarea volumului de producţie şi profitul maximal). Ca urmmare, unul din indicatorii principali ai succesului corporaţiei este tendinţa acesteia de a deţine lideratul într-o anumită sferă. Structura corporativă clasică presupune delimitarea clară a proprietăţii şi gestiunii, opunând angajaţii în raport cu proprietarii companiei. Esenţa ei reflectă adecvat noţiunea “fordism”, ce s-a format pe la mijlocul secolului XX în sociologie [57, p.110]. Trăsăturile fundamentale ale agenţilor economici de acest tip şi logica evoluţiei lor sunt descrise reuşit în două lucrări, ce au devenit cărţi de bază pentru generaţii întregi de manageri. Prima lucrare este a juristului Adolf Berle şi economistului Gardiner Minz, cea de a doua – a prezidentului concernului “General Motors” Alfred Sloun [17, p.425].