Viziunea strategică în profesiunea de manager. rolul departamentului de resurse umane

INTRODUCERE

În pofida prognozelor rezervate şi a rapoartelor de ţară puţin încurajatoare în privinţa progreselor economice, dezvoltarea resurselor umane din România se situeată la nivelul parametrilor statelor dezvoltate. Dovadă stau poziţionările tot mai frecvente ale specialiştilor români în funcţii de conducere la sediile centrale ale multinaţionalelor, interesul managementului companiilor mari pentru achiziţionarea celor mai performanţi angajaţi sau „vânătoarea de capete” pentru posturile cheie din firmele intrate în etape decisive de creştere. Dezvoltarea fără precedent a sistemelor de formare şi specializare în domeniul resurselor umane reprezintă o formă de reacţie la fel de evidentă şi obiectivă a unei pieţe a muncii funcţionale. Tot mai mulţi tineri, dar şi experţi preocupaţi de îmbunătăţirea competenţelor se orientează în zilele noastre către programe speciale de management în resurse umane.Structurarea aplicativă a ofertelor de formare continuă şi a surselor informaţionale reflectă adaptarea rapidă a furnizorilor la nevoile acute pentru dezvoltarea abilităţilor în conducerea oamenilor.

Se observă tot mai mult cât de importantă este implicarea managerului societăţii în problemele legate de resurse umane, acesta fiind într-o strânsă corelare cu managerii diferitelor departamente funcţionale ale organizaţiei.

Managementul resurselor umane sintetizează aspecte de bază ale domeniului şi modele teoretice menite să demonstreze eficacitatea gestiunii resurselor umane propunând soluţii utile oamenilor care lucrează într-o companie performantă.

Managerii moderni investesc astăzi din ce în ce mai mult timp şi energie în înţelegerea cât mai corectă a organizaţiei pe care o conduc. Utilitatea acestei înţelegeri este eminamente predictivă, ea se circumscrie nevoilor de schimbare, de reconstrucţie sau de reacţie rapidă şi corectă la stimulii mediului extra-organizaţional.

Fiecare organizaţie, fie ea publică sau privată, încearcă să-şi definească strategia pentru perioada viitoare într-o manieră periodică şi sistematică. Această planificare strategică ar trebui să includă implicarea funcţiei R.U. la nivel strategic, ca o componentă a strategiei organizaţionale. În practică, planificarea strategică trebuie să ia în considerare un mediu în permanentă schimbare şi trebuie să planifice dinainte realizarea obiectivelor sale viitoare.

Lucrarea de faţă tratează importanţa strategiei elaborate de manager în obţinerea performanţelor în cadrul organizaţiei corelată cu rolul activ al factorului uman nelipsit din orice domeniu de activitate.

Am ales această temă în ideea de a dezvolta un subiect tot mai des întâlnit, acela de viziune strategică, una dintre metodele cele mai populare pentru planificarea şi implementarea schimbărilor organizaţiei şi a culturii acesteia.

Lucrarea este structurată pe trei capitole reprezentative astfel:

Capitolul I denumit „Rolul strategiei în profesiune de manager” tratează managementul ca şi funcţie profesională de bază, rolul managerului în cadrul organizaţiei şi aptitudinile necesare acestuia pentru atingerea succesului în plan profesional. În cea de-a doua parte a acestui capitol am tratat conceptul de startegie, rolul şi componentele acestuia, elaborarea si etapele ei, precum şi procesele de planificare şi implementare a strategiei. În ultima parte a capitolului am prezentat rolul inovaţiei în viziunea strategică a managerului şi modul în care prefesiunea managerului şi viziunea sa strategică contribuie la dezvoltarea societăţii.

Capitolul II intitulat „Departamentul Resurse Umane” prezintă structurat în şapte subcapitole rolul şi funcţiile managementului de resurse umane, obiectivele managementului de resurse umane, politica R.U., responsabilităţile şi atribuţiile departamentului resurse umane, modul în care sunt organizate activităţile specifice de R.U., precum şi tipurile de strategii care se pot adopta în acest domeniu.

Capitolul III poartă denumirea de „Viziunea strategică a managerului în cadrul S.C. Theba Product S.R.L. şi tratează în principal activitatea acestei firme. Am abordat iniţial o scurtă prezentare a pieţei construcţiilor în ţara noastră, pentru a face cunoscut mediul în care firma analizată îşi desfăşoară activitatea. Am tratat în cadrul acestui capitol activitatea firmei din prisma implicării managerului şi a factorului uman, a importanţei comunicării şi implicării resurselor umane în procesul de atingere a obiectivelor şi parcurgerea paşilor în vederea obţinerii performanţei pe piaţă. Astfel pe baza unei analize strategice a firmei, atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere al utilizării şi dezvoltării resurselor umane am încercat să corelez modul de conducere, viziunea şi implicarea managerului în cultura organizaţională.

CAPITOLUL I

ROLUL STRATEGIEI ÎN PROFESIUNEA DE MANAGER

1. FUNDAMENTE TEORETICE

Managementul este o funcţie profesională care înseamnă a conduce un grup de persoane care au de atins un obietiv comun, în conformiate cu finalităţile organizaţiei din care fac parte.

Funcţia managerială are două caracteristici proprii şi anume: se exercită cu şi asupra altor persoane (colegi, colaboratori, superiori ierarhic) şi se învaţă nu numai în şcoală, ci mai ales în practică.

Dacă într-o organizaţie obiectivele nu sunt întotdeauna clar definite sau dacă sunt definite doar la nivelul ansamblului organizaţiei şi nu şi la nivelul fiecărui subansamblu în parte, este absolut necesar ca obiectivele să fie explicitate într-o manieră operaţională.

Rezultatele obţinute de o organizaţie depind de manager deoarece pentru atingerea unui obiectiv comun, managementul ca activitate de conducere a unui grup de persoane presupune şi se bazează pe experienţa şi pe talentul managerului. Se consideră că eficienţa în activitatea managerială este determintă în mod exclusiv de calităţile personale ale managerului, experienţa combinată cu perspicacitatea, originalitatea, energia, puterea de a-i convinge pe ceilalţi cu uşurinţă, încrederea în sine.

Practica ne arată că reuşita managerială este sensibil îmbunătăţită atunci când pe calităţile personale se grefează şi cunoştiinţe specifice de management. Evoluţia cunoştinţelor privitoare la management ne arată că acest domeniu a dobândit atributele unei ştiinţe deoarece ne aflăm în faţa unui corp sistematizat de cunoştiinţe, metode, tehnici care utilizate în activitatea practică contribuie la creşterea eficienţei activităţii unei organizaţii.

Managementul strategic reprezintă acel domeniu de activitate care proiectează şi pregăteşte evoluţia organizaţiei, acţiune care este prevăzută pe termen mediu şi pe termen lung.

Managementul eficient este atât o artă cât şi ştiinţă deoarece presupune utilizarea calităţilor persoale pentru a adapta cunoştiinţele, metodele, tehnicile specifice la un context determinat.