Cercetarea mediului concurențial al companiei Cosmote România SA

INTRODUCERE

Telefonia mobilă a apărut în România pentru prima dată în anul 1997 când s-au lansat serviciile GSM prin Connex şi Orange denumit anterior Dialog.

În România concurenţa pe piaţa telecomunicaţiilor este foarte strânsă, fiind cinci operatori de telefonie fixă şi mobilă.

Telefonia mobilă este reprezentată de trei operatori, Vodafone, Orange şi Cosmote, rata de penetrare fiind de 123 % ceea ce înseamnă că nouă din zece români deţin un telefon mobil şi beneficiază de serviciile postpaid sau prepaid a unui operator.

Lucrarea de faţă tratează mediul concurenţial în care compania Cosmote îşi desfăşoară activitatea. Este prezentată evoluţia companiei Cosmote din anul 2005, când s-a lansat pe piaţa de telecomunicaţii locală.

Astfel în capitolul I sunt evidenţiate aspecte teoretice ale concurenţei, concept, forme de manifestare şi contextul concurenţial în care acţionează întreprinderile româneşti.

Concurenţa în România este supravegheată de Consiliul Concurenţei aplicând o serie de măsuri pentru restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal precum şi pentru monitorizarea pieţelor şi agenţilor economici care operează pe aceste pieţe.

Pe piaţa serviciilor de telefonie mobilă autohtonă unde se manifestă o intensitate a concurenţei, principalii operatori mobili (Orange, Vodafone, Cosmote) au înfiinţat Asociaţia Operatorilor Mobili din România (AOMR) pentru a reprezenta interesele industriei de comunicaţii electronice.

Activitatea companiei Cosmote este prezentată în capitolul al II-lea surprizând toate etapele pe care compania le-a parcurs din anul 2005 până în prezent. Cosmote a debutat în România pe o poziţie dezavantajată din două motive: experienţa operatorilor prezenţi de 10 ani pe piaţă şi calitatea scăzută a acoperirii.

De aceea compania a trebuit să investească semnificativ în promovare şi extinderea reţelei şi a introdus o politică transparentă de tarifare a serviciilor de voce. A fost necesar un buget substanţial pentru aceste activităţi, însă pentru atragerea clienţilor şi implicit pentru o creştere a cotei de piaţă alte strategii nu ar fi funcţionat.

Tot în acest capitol au fost identificaţi principalii concurenţi ai companiei Cosmote, şi anume, Orange şi Vodafone.

Capitolul al III-lea prezintă o analiză detaliată a sttrategiilor concurenţilor companiei Cosmote. Concurenţii fac parte din acelaşi grup strategic întrucât furnizează aceeaşi linie completă de servicii de voce şi date cu tarife medii.

Compania Orange România a adus pe piaţa serviciilor de telecomunicaţii serviciul ( High Definition Voice) caracterizat prin sonoritatea pură a conversaţiilor şi zgomotul de fundal atenuat reuşindu-se o perfecţionare semnificativă a calităţii vocii mobile. Vodafone România practică preţuri oarecum ridicate la serviciile postpaid, însă calitatea serviciilor este de necontestat atât în sectorul prepaid cât şi pentru serviciile 3G. O strategie importantă pe care compania trebuie să o aibă în vedere este identificarea obiectivelor, punctelor tari şi slabe ale concurenţei. Analiza SWOT, misiunea şi obiectivele companiilor Orange şi Vodafone sunt elaborate în capitolul al IV-lea.

În vederea aplicării strategiilor sale compania Cosmote trebuie să ţină cont de notorietatea brandului Orange, de forţa de muncă calificată şi de reţeaua extinsă , iar principalul punct forte al companiei Vodafone îl constituie reţeaua extinsă pentru serviciul Internet , în proporţie de 92 % din suprafaţa ţării.

Astfel, ne vom propune să analizăm mediul concurenţial al telecomunicaţiilor mobile, strategiile şi punctele tari şi slabe ale concurenţilor companiei Cosmote precum şi opţiunile strategice prin care operatorul grec încearcă să atace poziţiile liderilor de piaţă.

CAPITOLUL 1

CUNOAŞTEREA CONCURENŢEI, PREMIZĂ A RACORDĂRII ÎNTREPRINDERII LA MEDIUL EXTERN

1.1. Concurenţa – concept, forme de manifestare

Dubla ipostază, de cumpărător şi vânzător, în care întreprinderile concurente apar în cadrul mediului, plasează competiţia dintre ele în două planuri. Pe de o parte, ele îşi dispută furnizorii, prestatorii de servicii şi disponibilităţile de forţă de muncă, iar, pe de altă parte, clienţii, fiecare în parte urmărind obţinerea de condiţii cât mai avantajoase în asigurarea resurselor şi în plasarea produselor proprii în cadrul pieţei. Cu unii dintre agenţii economici întreprinderea se află în competiţie numai în calitate de cumpărător, cu alţii numai în calitate de vânzători, iar cu alţii în ambele situaţii. Ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agenţii economici în lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţelor de desfacere formează sistemul relaţiilor de concurenţă. În practica ţărilor cu economie de piaţă, gama instrumentelor şi mijloacelor utilizate în lupta de concurenţă se dovedeşte a fi extrem de largă. De la modalităţi mai mult sau mai puţin ,,paşnice” care definesc un comportament concurenţial dominat de ,,fairplay” – nu numai permis, dar chiar încurajat de societate – lupta de concurenţă merge până în forme mai aspre, care ies uneori din cadrul legal, concretizându-se într-un comportament anticoncurenţial.