Stimularea potențialului creativ prin joc didactic matematic, la ciclul primar

ARGUMENT

Tema „ Stimularea potențialului creativ prin joc didactic matematic, la

ciclul primar” a pornit de la ideea că introducerea jocului didactic în cadrul procesului de

învățământ este imperios reclamată de particularitățile de vârstă ale elevilor mici și de

necesitatea tratării individuale a acestora în vederea creșterii randamentului școlar, deci

îmbunătățirea performanțelor școlare. Prin caracterul său atractiv, prin dinamismul său, prin

stimularea interesului și competitivității, jocul didactic contribuie la consolidarea cunoștințelor

matematice și la însușirea unor concepte și noțiuni noi.

Este știut că jocul didactic are în activitatea școlară o deosebită valoare practică,

ajutând la obținerea următoarelor obiective:

- permit valorificarea la timp a disponibilității școlarului mic;

- reprezintă un mijloc eficient prin care elevii care învață mai greu sunt ajutați să-și însușească

cunoștințele;

- îmbogățește experiența de viață și limbajul copiilor;

- corespunde intereselor copilului de a dobândi cunoștințe;

- reprezintă o cale sigură ce înlesnește înțelegerea și formarea reprezentărilor;

- jocul didactic folosește stimuli schimbători, fiind o cale sigură spre succesul școlar al

elevilor;

- contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare și perspicacității elevilor, a încrederii elevului

în forțe proprii, creează satisfacții, asigură adaptarea la munca școlară;

- jocul didactic contribuie în mare măsură la realizarea sarcinilor educaționale, fiind o formă

de activitate accesibilă și atractivă.

Rezolvarea sistematică a problemelor de orice tip sau gen are drept efect

dezvoltarea creativității, punând la încercare în cel mai înalt grad, capacitățile intelectuale

ale elevilor, solicitându-le acestora toate disponibilitățile psihice. Activitatea de rezolvare

și compunere a problemelor oferă terenul cel mai fertil din domeniul activităților

matematice pentru cultivarea si educarea creativității si a inventivității. Diferența dintre a

învăța „rezolvarea unei probleme” și „a ști” (a putea ) să rezolvi o problemă nouă

înseamnă, în esență, creativitate, dar de niveluri diferite. Rezolvarea de probleme

„învățate” oferă mai puțin teren pentru creativitate decât rezolvarea unor probleme noi,

care, la rândul ei, este depășită de alcătuirea (compunerea) unor probleme noi.

CAP.I OBIECTIVE ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ACTUAL DIN

PERSPECTIVA CULTIVĂRII CREATIVITĂȚII ELEVILOR DIN

CICLUL PRIMAR

„Obiectivul fundamental al politicii interne și externe a României a fost

aderarea la structurile europene și euro-atlantice. Corespunzător acestor orientări, au avut

și au loc schimbări esențiale și pe tărâmul educației și cercetării științifice românești.

Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană este un mod de ridicare a nivelului său de

dezvoltare economică și socială, conferind noi prerogative de manifestare a democrației

românești la nivel european și asigurând sporirea manifestării identitare în Europa și în

lumea întreagă. Evoluția învățământului obligatoriu din România, corelat cu obiectivele de

aliniere a politicilor educaționale românești în rândul celor europene are în vedere două

direcții concrete: reforma învățământului obligatoriu și perspectivele care decurg din noile

priorități educaționale europene.”2

Fluxul de informație este vast și de aceea necesitatea unei schimbări în

învățământ este de neînlăturat, dacă luăm în considerare și schimbările atribuțiilor din

instituțiile tradiționale și noile descoperiri privind activitatea mentală. Ca urmare școlile

acționează ca și cum cel mai important aspect al educației ar fi conținutul informațional

prin care ele educă elevii. Școlile se concentrează asupra memorării. Produsele sunt faptele

pe care elevii le memorează. Astfel se conturează urgența numărul unu: crearea unui

model educațional care îl face pe copil să fie conștient, chiar din clasa I, că tot ce se

întâmplă în viață este interdependent.

Necesitatea formării unor elevi creativi, independenți, capabili de a lua decizii

decurge și din finalitățile învățământului primar formulate în Legea Învățământului.

Întrucât activitatea la clasă ar trebui orientată către atingerea scopurilor și obiectivelor

ciclurilor curriculare, le reamintesc în cele ce urmează.

Ciclul curricular al achizițiilor fundamentale (grupa pregătitoare a grădiniței

urmată de clasele I și a II-a) are ca obiective majore acomodarea la cerințele sistemului

școlar și alfabetizarea inițială. Acest ciclu curricular vizează:

- asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenționale (scris,

citit, calcul aritmetic);

- stimularea copilului în vederea perceperii, cunoașterii și stăpânirii mediului

apropiat;

- stimularea potențialului creativ al copilului, a intuiției și a imaginației

acestuia;

- formarea motivării pentru învățare, înțeleasă ca activitate socială.