Analiza stilistico - interpretativa comparata a Trio Sonatei pentru doua viori si pian Op. 2 nr. 6 de Georg Friederich Haendel

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Analiza stilistico - interpretativa comparata a Trio Sonatei pentru doua viori si pian Op. 2 nr. 6 de Georg Friederich Haendel.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 61 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Muzica

Cuprins

Argument.2
Capitolul I Introducere în epoca barocului muzical .3
1.1 Barocul Muzical. Periodizare și caracteristici stilistice ale barocului muzical.3
1.2 Evoluția viorii în Baroc.6
1.3 Sonata în Baroc. Apariția și evoluția genului.11
1.4 Particularități ale notației și interpretării în Baroc.13
Capitolul II Georg Friedrich Haendel Trio Sonata pentru două viori și pian – în sol minor, Op. 2 nr. 6. 25
2.1 Georg Friedrich Haendel aspecte ale vieții și creației.25
2.2 Particularități stilistice în creația lui G. F.Haendel.29
2.3 Analiza Trio sonatei pentru două viori și pian – în sol minor Op. 2 nr. 6 de G. F. Haendel.32
Capitolul III Analiza stilistico - interpretativă comparată a Trio Sonatei pentru două viori și pian de Georg Friederich Haendel în sol minor Op. 2 nr. 6 .38
3.1 Analiza stilistico-interpretativă a Trio sonatei pentru două viori și pian G.F.Haendel, în sol minor Op. 2 nr. 6 în interpretarea formației camerale alcătuită din: John Holloway (violin I), Micaela Comberti (violin II), Stephen Preston acompaniament harpiscord.38
3.2 Analiza stilistico-interpretativă a Trio sonatei pentru două viori și pian de G.F.Haendel, în sol minor Op. 2 nr. 6 în interpretarea formației camerale alcătuită din: David & Igor Oistrakh: violin-Wladinir Yampolsky: piano.40
3.3 Analiza stilistico-interpretativă a Trio sonatei pentru două viori și pian de G.F.Haendel, în sol minor Op. 2 nr. 6 în interpretarea formației camerale alcătuită din: Julian Rachlin (violin I ), Boris Kuschnir (violin II ), Sophie Rachlin (piano).41
3.4 Analiza stilistico-interpretativă comparată a Trio Sonatei pentru două viori și pian de G. F. Haendel, în sol minor Op. 2 nr. 6.42
Concluzii.45
Bibliografie.46
Anexe.48

Extras din document

”Muzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele ci gândurile cele mai profunde.”

Argument

Această lucrare cuprinde referinţe despre marele curent al Barocului, în care se încadrează această sonată prezentată în recitalul propriu de Disertaţie. Această epocă şi-a pus amprenta atât asupra muzicii vehiculate în această perioadă istorică influențând și celelalte domenii ale artei precum literatura, pictura etc.

Pentru interpretare am ales Trio sonata pentru două viori și pian de Georg Friedrich Haendel, o lucrare reprezentativă din perioada barocului târziu, în care Haendel conferă lucrării lui gravitate, sobrietate, robustețe, rigurozitate și echilibru, atribute esențiale ale specificității spiritualității naționale germane. Această sonată se pretează unei arhitectonici caracteristice epocii a cărei evoluție e prezentată în subcapitolul 1.3 cu patru părți contrastante: lent- repede- lent- repede.

Alegerea acestei teme a fost influențată de dorința personală de a arpofunda și a studia aspectele muzicii baroce instrumentale, de rigurozitatea impusă de stilistica specifică epocii care dau posibilitatea interpreților mari posibilități de comunicare, dezvoltare a auzului armonico-polifonic și de creeare a unei armonii sonore în cadrul ansamblului cameral.

Lucrarea precedată de un argument, este structurată în trei capitole diferite, primul fiind dedicat epocii Barocului, iar următoarele conținând date și analize ale lucrării interpretate, iar la final am inserat concluziile și bibliografia.

În capitolele doi și trei voi evidenţia o seamă de coordonate tehnico-interpretative specifice caracteristicilor stilistice ale epocii Barocului, și voi face referire la aspecte de ordin tehnic, dar şi la aspecte interpretative legate de expresivitate, sensibilitate şi capacitatea de transmitere emoţională împortante în interpretarea acestei lucrări.

Capitolul I

Introducere în epoca Barocului muzical

1.1 Barocul Muzical. Periodizare și caracteristici stilistice ale barocului muzical

Cumpăna dintre secolele XVI-XVII reprezintă afirmarea unui suflu nou în creaţia și receptarea muzicală, inaugurând perioada denumită de noi astăzi baroc, dar din punct de vedere muzical, aceasta este perioada care pregăteşte era clasicismului și este cunoscută și sub numele de Preclasicism. Aceasta durează până la mijlocul secolului XVIII, când se sting marii reprezentanţi ai barocului târziu - Johann Sebastian Bach (1750) şi Georg Friedrich Haendel (1759).

Termenul de baroc derivă din cuvântul portughez berrueca, la rândul său provenind din latinescul verruca (băşică, veziculă, cu adjectivul verrucosus - băşicat, ciupit, râios). Treptat termenul, a fost preluat în spaniolă ca barruco şi în franceză ca baroque, a început să fie folosit cu sens figurat şi în legătură cu anumite caracteristici ale operelor de artă, fiind citat şi în dicţionarele vremii cu referire la literatură, arte plastice şi muzică - pentru început în sens preponderent negativ, asociat cu aspecte ca neregularitate, nefiresc, contrast pronunţat, exces, complicaţie. „O muzică barocă este aceea a cărei armonie este confuză, încărcată de modulaţii şi disonanţe, melodia este dură şi puţin naturală, intonaţia dificilă şi mişcarea silită." (citat după Eggenbrecht).

La finele secolului al XVII-lea Franţa era puterea dominantă, iar Germania era prea puţin independentă din punct de vedere cultural. Spania, după 1640 va pierde definitiv hegemonia politică iar criza profundă cu care se va confrunta va duce la declinul regatului spaniol.

Ţările de Jos, la mijlocul secolului al XVII-lea, reprezentau cea mai dezvoltată zonă a lumii însă războaiele epuizante din secolul al XVII-lea vor provoca declinul zonei, mutând centrul de greutate al economiei continentului în Anglia, care devine monarhie constituţională.

Istoria teritoriului central-european din secolele XVII-XVIII apare strâns legată de familia de Habsburg, care a impus civilizaţia barocă sub toate aspectele sale: religie, cultură, artă şi un anume grad de prosperitate. După pătrunderea elementelor Reformei în Germania, în lumea muzicală s-a permis pătrunderea elementelor laice în muzica religioasă iar Biserica pierde din putere o dată cu loviturile burgheziei împotriva feudalismului, astfel, muzica instrumentală este îmbogaţită cu noi elemente şi permite o înfăţişare realistă a poporului.

Din punct de vedere social, satul şi civilizația rurală, lume conservatoare prin excelenţă, rămâne baza societăţii europene. Realitatea spectaculară barocă a provocat o mişcare artistică durabilă în întreaga Europă.

Fascinanta vastitate a fenomenului baroc a manifestat specificităţi naţionale ce au impregnat stilului caracteristicile fundamentale pentru fiecare zonă geografică.

Noul stil care a urmat după Renaștere, a apărut și s-a impus mai întâi în artele vizuale, în arhitectură și în pictură, trecând apoi și în celelalte zone ale culturii spirituale. Barocul a fost o perioadă complexă de libertate de acțiune în creație de descătușare a energiilor artistice, de căutări, născociri, aspirații, depășire a stagnării într-o expresie liberă a manifestărilor individului creator sub toate aspectele. În muzică începuturile Barocului au coincis cu sfârșitul perioadei de strălucire a polifoniei vocale a Renașterii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Analiza stilistico - interpretativa comparata a Trio Sonatei pentru doua viori si pian Op. 2 nr. 6 de Georg Friederich Haendel.docx

Bibliografie

1. Berger, Wilhelm Georg: Estetica sonatei baroce, Editura Muzicală, Bucureúti (1974)
2. Bughici Dumitru: Dictionar de forme si genuri muzicale Editura Muzicală Bucuresti 1978
3. Dicționar de Mari Muzicieni, Larousse, Editura univers enciclopedic, București, 2006
4. Dolmetsch, Arnold, The Interpretation of the Music of the XVII and XVIII–th Century, edited by London: Novello&Co., 1915
5. Donington Robert (1982) Baroque Music Style and Performance, Norton and Company, New York U.S.A
6. Dorina Mangra, Principii de baza ale interpretarii istorice baroce la instrumente cu coarde, Editura Media Musica Cluj-Napoca, 2004.
7. George Iarosevici, Metodica predări și a studiului instrumentelor de coarde, Ed. Didactică și Pedagogică Buburești, 1962, pg 29
8. George Pascu și Melania Boţocan: Carte de istorie a muzicii, Editura Vasiliana ’98, 2003 Iași
9. Iliuţ Vasile : O carte a stilurilor muzicale, vol II, Editura muzicală București 2011
10. Jean-Jacques Rousseau: Dictionnaire de Musique, Editura M. D.CC. LXVIII Avec Approbation & Privilege du Roi
11. Marinescu Mihaela: Compendiu de estetică și stilistică muzicală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007
12. Merişescu George: Istoria muzicii universal, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968
13. Mircea Nicolescu: Haendel, Editura muzicală a compozitorilor din R.P.R 1963
14. Sonata pentru două viori și pian de G.F.Haendel- IMSLP356379-PMLP408072-Handel__Georg_Friedrich-HHA_Serie_IV_Band_10_1_06_HWV_391_scan
15. Valentina Sandu-Deiu: Alegeri, Atitudini, Afecte, Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
16. Vignal Marc, Goléa Antoine: Larousse – Dictionar de mari muzicieni Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Linkuri Youtube:
https://www.youtube.com/watch?v=4w2H57ey6gk John Holloway, Micaela Comberti, Stephen Preston acompaniament harpischord.
https://www.youtube.com/watch?v=SYsr5nUrEGQ David & Igor Oistrakh: violin-Wladinir Yampolsky: piano
https://www.youtube.com/watch?v=7KeYEMRejhg Julian Rachlin (violin I), Boris Kuschnir (violin II ), Sophie Rachlin (piano)