Evoluția NATO după încheierea războiului rece

Introducere

Ȋn lumea contemporanǎ existǎ numeroase conflicte şi probleme nerezolvate care pun ȋn pericol securitatea internaţionalǎ. Aceastǎ securitate sau mai degrabǎ spus echilibru al sistemului internaţional a fost asigurat ȋn timpul Rǎzboiului rece de balanţa de putere. Mai exact echilibrul a fost dictat de cei doi mari poli de putere ȋnvingǎtori ȋn al doilea Rǎzboi Mondial şi anume SUA şi URSS. Este foarte adevǎrat faptul cǎ nu au fost singurele state care au ieşit victorioase dar puterea unuia dintre ele era la acelaşi nivel sau dacǎ nu chiar mai mare decȃt o putere cumulatǎ a celorlalte state. Acest lucru a condus la formarea Alianţei Nord-Atlantice ȋn 1949 care era vǎzutǎ ca un instrument prin care se ȋncearcǎ protejarea statelor vest Europene.

Acesta este unul din motivele pentru care am ales ca temǎ de cercetare formarea NATO şi transformarea Alianţei dupǎ 1990. Este foarte adevǎrat cǎ formarea Alianţei Nord-Atlantice poate fi analizatǎ din mai multe perspective. Eu am ales sǎ analizez formarea alianţei NATO din perspectivǎ realistǎ. Realiştii sunt de pǎrere cǎ statele formeazǎ alianţe pentru a-şi asigura propria securitate. NATO a existat sub aceastǎ formǎ pȃnǎ la destrǎmarea URSS, moment dupǎ care s-a vǎzut pusǎ ȋn faţa unei probleme şi anume identificarea viitorului alianţei. Ca urmare s-a trecut la redefinirea alianţei care din punctul de vedere al constructiviştilor a condus la transformarea NATO ȋntr-o comunitate de securitate. Acest subiect legat de transformare este unul de larg interes astfel existǎ pǎreri pro şi contra faptului cǎ NATO s-a transformat. La ȋnceputul Rǎzboiului rece chiar dacǎ se afişa o ȋncredere ȋn strategia militarǎ occidentalǎ nou formatǎ prin crearea NATO, alianţa era vazutǎ mai degrabǎ ca avȃnd o mai mare importanţǎ politicǎ decȃt militarǎ Nu putem spune cǎ este cu totul adevǎrat dar este foarte posibil ca strategiile militare sǎ aibǎ ca substrat acţiunile politice. Dacǎ nu erau implicaţii politice este foarte greu de crezut cǎ era posibilǎ formarea Alianţei Nord-Atlantice. Edward Kolodziej spre exemplu este de pǎrere cǎ toate aspectele legate de securitate sunt probleme politice De aici este foarte uşor sǎ ne dǎm seama cǎ NATO odatǎ ce are ca scop asigurarea securitǎţii, constituie şi o problemǎ politicǎ.

Vom reveni puţin asupra problematicii formǎrii Alianţei. Putem spune despre aceasta cǎ a avut douǎ obiective: protejarea occidentului de expansiunea sovieticǎ şi comunistǎ şi ȋn acelaşi timp de orice fel de pericole. Existenţa pericolului strategic a impus subordonarea tuturor celorlalte probleme. Ȋn acest fel se poate explica faptul cǎ au fost perioade cȃnd NATO a trebuit sǎ accepte ȋn alianţǎ şi state care la momentul respectiv cu greu puteau fi considerate ca fiind cu adevǎrat democratice Avȃnd ca scop asigurarea securitǎţii membrilor sǎi, NATO a avut un aport destul de important la menţinerea unei stǎri care nu era foarte belicoasǎ şi totodatǎ a contribuit la cȃştigarea unei competiţii pe care nici ideologia, nici instituţiile şi ȋn final nici economia taberei adverse nu era ȋn mǎsurǎ sǎ o susţinǎ. Ȋn aceeaşi ordine de idei putem spune cǎ a fost vorba şi de un conflict al civilizaţiei şi culturii, determinat totodatǎ de regulile esenţiale ale vieţii internaţionale şi al modului de guvernare. Situaţia realǎ a lucrurilor ȋn sistemul internaţional s-a schimbat dupǎ ce pericolul care a dus la formarea Alianţei Nord-Atlantice a dispǎrut odatǎ cu cǎderea Cortinei de Fier. Ȋn mod automat a apǎrut şi o ȋntrebare care este pusǎ ȋn discuţie tot mai des şi anume dacǎ Alianţa mai are sens sau dacǎ va avea capacitatea sǎ se redefineascǎ. Rǎspunsul cel mai adecvat este acela cǎ NATO mai are sens sǎ existe pentru cǎ schimbarea produsǎ actualizeazǎ interesele strategice. Prin pierderea adversarului puternic şi foarte bine localizat strategic se poate crede cǎ dispar motivele pentru care starea realǎ a lucrurilor ar fi putut sǎ determine NATO sǎ scadǎ preţul valorilor pe care le apǎrǎ sau ȋn cel mai rǎu caz sǎ renunţe la principiile sale fundamentale. Dar nu s-a ȋntȃmplat asta, ci dimpotrivǎ doreşte sǎ aplice din plin aceste principii. Ȋn acelaşi timp dǎ dovadǎ de o capacitate de readaptare dupǎ ce mediul internaţional de securitate pentru care a fost format s-a schimbat.