Aspecte Științifico-metodice în Predarea Citirii și Scrierii în Clasa I

ARGUMENT

Procesul formǎrii deprinderilor de citire şi scriere este deosebit de complex, deoarece înseşi aceste deprinderi sunt foarte complexe. Bazele formǎrii lor se pun in clasa I, dar mai indelungat continuând în clasele urmatoare, pânǎ când cititul şi scrisul devin mijloace de autoinstruire.

Fiind cunoscutǎ valoarea cu totul deosebită a acestor deprinderi, se poate spune cǎ temelia întregii munci de învǎţare se pune in clasa I. De optimizarea startului pe care-l iau elevii în clasa I, depinde succesul lor în efortul pe care-l fac pentru acumularea valorilor culturii materiale şi spirituale ale omenirii, pentru formarea personalitaţii lor.

Cititul şi scrisul are o importanţa deosebită pentru activitatea de invăţare la toate disciplinele şcolare. De felul în care elevii şi-au însuşit în clasa I, capacitatea de a citi, depind randamentul şcolar şi prevenirea ramânenerii în urmǎ la învǎţǎtura. De altfel, este un fapt de necontestat că, cel puţin în primele clase aâle şcolii “cititorii” buni sunt,îin cele mai multe cazuri, sunt buni şi la celelalte obiecte de învǎţǎmânt.

Pot spune că întreaga evolutie a elevilor, atât in scoala, cât şi , apoi în viaţă, depin de măsura în care ei şi-ai însuşit deprinderea de a citi şi de a scrie.

Eu mi-am ales aceastǎ tema tocmai de aceea pentru cǎ am considerat-o foarte importantă. Lucrând în acest domeniu

şi predând chiar la clasa I am considerat cǎ activitatea de citire şi scriere are o importanţa deosebitǎ, deoarece nu poţi desfǎşura nicio alta activitatea la nicio desciplină şcolara fărǎ însuşirea cititului şi scrisului.

De asemenea pe langǎ formarea deprinderilor de citire şi scriere corectǎ şi conştienţǎ, prin lecţiile de citit-scris am urmarit activizarea şi îmbogǎţirea vocabularului copiilor, îmbunǎtǎţirea exprimǎrii lor atât din punct de vedere al pronunţiei corecte al fiecărui sunet, dar şi sub aspect gramatical, îmbogǎţirea percepţiei, dezvoltarea memoriei, atenţiei, a operaţiilor intelectuale (analizǎ, sintezǎ, comparaţie, generalizare), dezvoltarea posibilitaţilor de creaţie ale copiilor şi a interesului pentru invǎţǎturǎ, formarea unei atitudini constiente şi perseverente faţǎ de aceastǎ activitate.

Lucrarea pe care am eleborat-o cuprinde patru capitole strans legate între ele deoarece vizeaza chiar corelaţia dintre citire şi scriere. În primul capitol am insistat asupra cititului şi scrisului ca fiind instrumente de bază ale activitǎţii intelectuale, deoarece acestea stǎ la temelia tuturor activitaţilor intelectuale. În capitolul al doilea am prezentat fundamente ştiinţifice ale predǎrii citirii şi scrierii, referindu-mǎ la particularitaţi fonetice ale limbii române şi particularitaţi psihologice ale începatorilor în învǎţarea cititului şi scrisului.

M-am referit numai la câteva particularităţi, ele putând fi mult mai amplu dezbǎtute.

Capitolul al treilea este cel mai important şi mai dezvoltat, referindu-se la coordonatele metodologice ale invǎţǎrii cititului şi scrisului. Acest capitol este impărţit in mai multe subcapitole, având o strânsǎ legaturǎ între ele. Primul subcapitol se referǎ la caracterulştiinţific al metodei folosite în familiarizarea elevilor cu cititul şi scrisul. Al doilea subcapitol se referǎ la pregătirea elevilor pentru învǎţarea cititului şi scrisului .

În continuare urmatoarele subcapitole se referǎ la învǎţarea cititului şi scrisului cu toate etapele sale.

Capitolul al patrulea se referǎ la tipuri de exerciţii care asigurǎ corelaţia dintre citire şi scriere. Primul subcapitol vizeazǎ rolul exerciţiului şi specificul lui în învǎţarea cititului în clasa I. Cel de-al doilea subcapitol se referǎ la tipurile de exerciţii de scriere corectǎ şi anume la copierea, transcrierea, dictarea şi autodictarea.

Pentru eleborarea lucrǎrii am studiat diferite materiale care vizeazǎ legatura dintre citire si scriere. Participând deseori la intâlnirile cu cadrele didactice (comisii metodice, cercuri pedagogice, consfǎtuiri cu inspectori de specialitate) şi discutând despre aceastǎ temǎ, am remarcat că este foarte importantă şi tocmai de aceea mi-am ales-o.

CAPITOLUL 1

CITITUL ŞI SCRISUL, INSTRUMENTE DE BAZĂ

ALE ACTIVITAŢII INTELECTUALE

1.1. IMPORTANŢA INVĂŢĂRII CITIT-SCRISULUI ÎN CLASA I

Limba românǎ în şcoala noastra are o importanţa deosebită pentru cǎ aceastǎ limbă stǎ la baza formǎrii intelectuale şi morale ale elevilor şi constituie principalul instrument de pregǎtire a lor în vederea însuşirii celorlalte obiecte de învǎţǎmânt. A-i invǎţa pe elevi limba românǎ înseamnǎ a-i ajuta sǎ comunice, prin practicarea limbajului oral, a celui scris, citirea, scrierea, exprimarea scrisǎ, studiul structurilor lingvistice şi utilizarea expresivǎ a limbii.

Ciclul primar ca parte integrantǎ a sistemului de invǎţǎmânt are o contribuţie specificǎ la dezvoltarea multilateralǎ a elevilor, la înarmarea lor cu unele instrumente fundamentale ale muncii intelectuale, care sǎ le permitǎ sǎ facǎ faţǎ cu succes activitaţii şcolare viitoare. O primǎ sarcinǎ a acestui ciclu este aceea de a-i familiariza pe elevi cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activitǎţii intelectuale. “A-l învăţa pe micul şcolar sǎ citeascǎ şi sǎ scrie înseamnǎ a-l învǎţa cum sǎ înveţe, folosindu-se de aceste instrumente de cunoaştere”¹ .

A instrui elevii cum să studieze înseamnă a-i înarma cu tehnici pe care să le poată folosi în mod independent în vederea acumulării unor noi cunoştinţe, a formării lor multilaterale.

Activitatea învăţării cititului se realizează în strânsă legatur cu activitatea învăţării scrisului. Faţa de citit însă scrisul este o activitatea mai complexă, mai dificilă pentru micii şcolari, deoarece include, pe langă elemente caracteristice cititului, un efort fizic, de reproducere a semnelor grafice ale limbii vorbite.

Valoarea instrumentală a deprinderilor de citire şi scriere trebuie privită şi prin prisma posibilităţilor lor de transfer asupra altor deprinderi, cu care se interferează.

Însuşirea cititului şi scrisului contribuie la activizarea operaţiilor intelectuale, dezvoltă capacitatea de gândire, spiritul critic.