Dezvoltarea limbajului - premisă a integrării sociale a copiilor din grădiniță

INTRODUCERE

Limbajul este un mijloc de creaţie, de afirmare de sine, de adaptare şi de facilitare a relaţiilor sociale. Limbajul este strâns legat de evoluţia personalităţii umane, pe care o exprimă din punct de verede al stilului, al nivelului de cultură şi al sociabilităţii.

Evoluţia personalităţii fiecărui individ depinde de bazele de la care porneşte această dezvoltare. Bazele acestuia sunt depuse în perioada de vârstă preşcolară, vârstă ce este considerată o perioadă liniştită, situată între puternica dezvoltare şi creşterea din primii ani de viaţă şi tulburenţa vârstei şcolare. De aceea, este o vârstă potrivită pentru formarea principalelor caracteristici psihice umane (memoria, gândirea, limbajul şi viaţa afectivă).

Limbajul îi coferă copilului preşcolar autonomie şi posibilitatea de a se mişca cu uşurinţă în mediul înconjurător. Dobândind încă de la vârsta preşcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil gândurile, ideile, impresiile, copilul îşi formează o bază pentru activitatea şcolară şi pentru viaţa socială de mai târziu.

Dezvoltarea limbajului se află în relaţie de inter-dependenţă alături de celelalte caracteristici psihice ale individului, astfel influenţând în mare măsura, formarea personalităţii acestuia.

Lucrarea de faţă este menită a trata tocmai această problematică, şi anume aceea a dezvoltării limbajului în rândul copiilor încadraţi în grădiniţe, această dezvoltare reprezentând o premisă pentru integrarea socială a acestora şi implicit a dezvoltării armonioase a maturilor de mâine.

Primul capitol al lucrării prezintă noţiuni de ordin general în ceea ce priveşte noţiunile de limbaj cât şi de metodică a dezvoltării vorbirii. În cadrul acestuia sunt tratate succinct concepte, legătură directă dintre limbaj şi gândire, subliniindu-se noţiuni şi aspecte despre tulburările de limbaj şi modalităţile de înlăturare ale greşelilor de exprimare.

Cel de-al doilea capitol pune accentul pe limbajul la nivelul copiilor aflaţi la vârsta preşcolară, specificându-se caracteristicile limbajului la vârsta preşcolară, modalităţile şi rolul îmbogăţirii limbajului şi tratează de asemenea problematica structurilor lexicale găsite cu

preponderenţă în limbajul copiilor de vârstă preşcolara, utilizându-se exemple în acest sens.

Cel de-al treilea capitol al lucrării de faţă este axat strict pe dezvoltarea limbajului în rândul copiilor încadraţi în grădiniţe, astfel prezentându-se o serie de metodologii de dezvoltare a limbajului utilizate în grădiniţă (literatura pentru copii, jocul didactic, jocul dramatizare) şi de modalităţi de evaluare a activităţilor destinate îmbogăţirii limbajului. Un loc important în cadrul capitolului este ocupat de aspectele privind necesitatea intervenţiei timpurii în dezvoltarea limbajului la nivelul copiilor încadraţi în grădiniţe.

Studiul de caz al lucrării este prezentat în cadrul capitolului IV şi V şi prezintă o cercetare menită să verifice şi să adauge argumente în favoarea ipotezei studiului, utilizându-se metode şi strategii eficiente concretizate în rezultatele obţinute pe baza unor evaluări iniţiale, formative şi sumative rezultate în urma testării unui eşantion format dintr-un lot de 20 de subiecţi prescoalari în vârstă de 5-6 ani.

Grădiniţa trebuie să-l înzestreze pe copil cu un limbaj bogat şi nuanţat. Ea poate şi trebuie să reprezinte acea minunată cutie de rezonanţă în care cuvântul ca material sonor specific primei trepte a copilăriei se poate tranforma în cuvântul muzică în care corespondenţa mentală către idee duce vădit la progres.