Rolul evaluarii formative in atingerea performantei scolare deosebite

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Rolul evaluarii formative in atingerea performantei scolare deosebite.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 82 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Otilia Clipa

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Pedagogie

Cuprins

ARGUMENT 4
CAPITOLUL I: ROLUL EVALUĂRII ÎN EDUCAŢIE ŞI SOCIETATE 5
1.1. Evoluţia conceptului de evaluare 5
1.2. Relaţia dintre evaluare şi curriculum Error! Bookmark not defined.
1.3. Operaţiile evaluării. Funcţiile evaluării 11
1.4. Competenţe, capacităţi, performanţe şcolare 15
CAPITOLUL II: STRATEGII DE EVALUARE Error! Bookmark not defined.
2.1. Evaluarea formală şi evaluarea informală 17
2.2. Evaluarea obiectivă şi evaluarea subiectivă 18
2.3. Evaluarea formativă, evaluarea iniţială şi evaluarea sumativă 18
2.4. Metode de evaluare 21
CAPITOLUL III: TEHNICI ŞI PRACTICI EVALUATIVE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Error! Bookmark not defined.
3.1. Descriptorii de performanţă 28
3.2. Testele docimologice 29
3.3. Categorii de itemi 30
CAPITOLUL IV: CERCETARE - ROLUL EVALUĂRII FORMATIVE ÎN ATINGEREA PERFORMANŢEI ŞCOLARE DEOSEBITE 40
4.1. Studiu aplicativ privind atingerea performanţei şcolare deosebite 40
4.2. Probe scrise 42
CONCLUZII 59
BIBLIOGRAFIE 81

Extras din document

ARGUMENT

Pe fiecare dintre noi şcoala ne-a format, ne-a cizelat, a scos din noi ceea ce aveam mai bun. Resursele proprii au fost prelucrate şi în final, am devenit oameni folositori societăţii.

Asfel că la primul contact cu instituţiile de învăţământ, dascălii au căutat să scoată la lumină potenţialul fiecărui elev, ca apoi prin învăţare, exerciţiu, perseverenţă şi motivaţie, acesta să ajungă cât mai aproape de performanţă, iar pentru cei mai norocoşi, chiar să atingă acest nivel.

Activitatea didactică se bazează în primul rând pe transmiterea informaţiei şi pe receptare şi are ca finalitate generală însuşirea de noi cunoştinţe şi capacităţi, toate acestea regăsindu-se în competenţe şcolare ce ar trebui să le deţină un elev la un moment dat. Toate aceste relaţii, ce se formează între cadrul didactic şi elev, pe parcusul procesului instructiv-educativ au la bază atât motivaţia învăţătorului, cât şi cea a elevului. Competenţele nu se dobândesc fără ca elevul să fie motivat, la fel cum acestea nu se transmit dacă învăţătorul nu are acest scop, însă şi acestea au nevoie de o finalitate şi anume motivaţia pentru performanţă.

Ştim că un elev bun nu munceşte mult, ci suficient, lucrează motivat şi constant, toate acestea având scopul de a atinge performanţa, nivel de la care totul devine foarte uşor, iar rolul cadrului didactic este acela de a-i face parcurgerea acestui drum cât mai lină. Învăţătorul trebuie să îndrume elevul, să îşi găsească vocaţia apelând la metode şi tehnici de învăţare centrate pe elev şi pe nevoile acestuia.

Motivarea elevului prin consecinţe pozitive pentru a atinge performanţe este probabil cea mai întărită metodă şi are ca scop atât atragerea spre învăţare, spre şcoală a elevilor, cât şi a părinţilor. Aceştia din urmă sunt atraşi de rezultatele foarte bune pe care copiii lor le pot obţine, dar şi de reputaţia bună şi aprecierea celor din jur.

Raportându-mă la cele mai sus menţionate, mi-am propus ca în această lucrare să abordez problema atingerii performanţei în învăţământul primar din prisma evaluării formative şi anume dacă funcţia de predicţie anticipează atingerea performaţei deosebite. Astfel, am decis să verific dacă rezultatele pe care le obţin la evaluarea formativă coincide cu cele de la concursurile şcolare, unde se urmăreşte performanţa deosebita.

În ultimul timp, participarea elevilor la concursurile şcolare a ajuns să fie din ce în ce mai numeroasă, în ciuda faptului că necesită, pe lângă efortul intelectual şi un efort finaciar, însă motivaţia pentru performanţă a devenit un factor important, ceea ce pe noi, cadrele didactice nu poate decât să ne bucure şi să ne motiveze spre a depune un efort şi mai mare în activităţile de la clasă şi nu numai.

CAPITOLUL I

ROLUL EVALUĂRII ÎN EDUCAŢIE ŞI SOCIETATE

Discutând despre evaluare în educaţie, de fiecare dată, va trebui să ne raportăm la contextul economic, politic şi social al evaluării. Întrucât învăţământul face parte dintr-un sistem social, evaluarea educaţională este un subiect delicat, deoarece se datorează faptului că efectele unor acţiuni evaluative, cum ar fi examenele, se răsfrâng şi în planul social, cultural şi politic al fiecărei ţări. Putem spune astfel că evaluarea rezultatelor şcolare constituie o parte integrantă a procesului de instruire şi învăţare, deoarece ea se bazează pe obiective foarte bine definite, pe metode şi instrumente de măsurare care să asigure complementaritatea acţiunilor evaluative, pe modalităţi standardizate de înregistrare şi comunicare a rezultatelor şcolare.

P. Broadfoot (1996) afirma că „evaluarea este cel mai puternic instrument politic în educaţie”. Acest lucru se explică prin faptul că o anumită hotărâre politică asupra ieşirilor din sistem, cum ar fi introducerea examenului de capacitate, poate avea un rol deosebit asupra proceselor.

1.1. Evoluţia conceptului de evaluare

În ziua de astazi termenul de ,,evaluare” a devenit o noţiune foarte importantă, pentru unii chiar o obsesie. Este aşadar binevenită o întoarcere în timp pentru a vedea cum a evoluat acest termen.

Dacă analizăm istoric conceptul de evaluare, atunci trebuie să facem câteva constatări: cea mai importantă priveşte distincţia dintre fenomenul evaluării şi ştiinţa evaluării. Fenomenul evaluării este foarte vechi. De când lumea, oamenii au facut evăluări, adică au măsurat şi au apreciat lucrurile. În vremea noastră nu s-a schimbat fenomenul, ci calitatea măsurii şi a sistemelor de raportare. Din acest motiv, putem defini evaluarea ca pe măsură, dar totodată poate fi considerată o mărime raportată la un etalon, o determinare cantitativă - exprimată numeric - care capată un înţeles calitativ.

În primele dicţionare de pedagogie apărute în 1882 F. Buison nu amintea nimic despre evaluare. La fel putem spune şi despre Encyclopedia Universalis, ediţia din 1968. În 1993, când a fost reeditată, evaluării i s-au consacrat de această dată nu mai mult de zece pagini.

Fisiere in arhiva (1):

  • Rolul evaluarii formative in atingerea performantei scolare deosebite.doc

Bibliografie

I. Literatură de specialitate:
1. Bocoş, M. (2004): Evaluarea în învăţământul primar. Aplicaţii practice, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca.
2. Cucoş C. (2003): Pedagogie, Ediţia a-II-a, E.D.P., Ed. Polirom, Iaşi.
3. Cucoş C. (2008): Teoria şi metodologia evaluării, Ed. Polirom, Iaşi.
4. Cristea S. (2000): Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera, Chişinău.
5. D'Hainaut L. (1981): Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Ed. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
6. Farcaş G. (2006): Evaluarea elevilor din ciclul primar, Ed. AS’S, Iaşi.
7. Ionescu M., Radu I. (1995): Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj.
8. Lisievici P. (2002): Evaluarea în învăţământ, Ed. Aramis, Bucureşti.
9. Meyer G. (2000): De ce şi cum evaluăm, Ed. Polirom, Iaşi.
10. Moise C. (1996): Concepte didactice fundamentale, Ed. Ankarom, Iaşi.
11. Nicola, I. (1994). Pedagogie, Ed. Editura Didactică şi Pedagogică, Cluj.
12. Peretti A. (1998): Encyclopedie de L'evaluation en formation et en education, Ed. E.S.F., Paris.
13. Peterson K. (2000): Teacher evaluation: a comprehensive guide to new direction and practices, Ed. Corwin Press.
14. Popescu P. (1978): Examinarea şi notarea curentă, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
15. Radu I.T. (2007): Evaluarea în procesul didactic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
16. Stan, Cristian (2001). Autoevaluarea şi evaluarea didactică, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj.
17. Stoica A. (2003): Evaluarea progresului şcolar - de la teorie la practică, Ed. Humanitas, Bucureşti.
18. Vogler J. (2000): Evaluarea în învăţământul preuniversitar, Ed. Polirom, Iaşi.
19. Voiculescu, E. (2001): Factorii subiectivi ai evaluării şcolare, Ed. Aramis, Bucureşti.
II. Resurse web:
www.edu.ro
www.didactic.ro
www.intuitex.ro
www.cisco.com
www.school.discovery.com
www.education-world.com
www.educationplanet.com

Alte informatii

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI PROGRAMUL DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR