Anxietate

Introducere

Personalitatea, obiectul prim si ultim al psihologiei a prilejuit o multitudine de preocupari concretizate prin studii si teorii destinate elucidarii esentei acestia. In ciuda acestor eforturi nici in ziua de astazi, din pacate, nu s-a ajuns la un acord unanim in ceea ce priveste definitia si structura personalitatii.

O definiție clasică a personalității, prin gen proxim, probabil că nici nu este posibilă. Cel puțin la ora actuală nu putem avea pretenție la așa ceva operăm cu definiții relative, care delimitează diferite direcții concrete de investigație, diferite laturi ale personalității. Spre deosebire de fizică, astronomie sau chimie, unde legile cauza efect sunt bine reglementate si functioneaza, în psihologie relativitatea legilor determinta de complexitatea fenomenelor si interdependentelor dintre acestea lasa loc pentru o multitudine de interpretari.

CAPITOLUL I

1. Personalitatea- delimitari conceptuale

Pornind de la faptul ca nu exista definitii corecte sau incorecte ale personalitatii, vom prezenta cateva dintre definitile personalitatii dupa criteriul celor mai des uzitate si dupa obiectivul lucrarii noastre.

H. C. Waren si L. Carmichael (1930, apud Zlate) considera personalitatea drept: intreaga organizare mentala a fiintei umane in orice stadiu al dezvoltarii sale. Ea imbratiseaza fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate si fiecare atitudine care s-a format in cursul vietii cuiva”.

Definitia data de R. Linton (1945 apud Zlate) este asemanatoare: „Personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihologice apartinand individului.

Alte definitii subliniaza factorul cognitiv subiectiv care participa la organizarea interna. O astfel de definitie este data de P. Lecky (1945 apud Zlate), care afirma ca personalitatea este: „o schema unificata a experientei, o organizare de valori care sunt compatibile intre ele.”

D. McClelland (1951 apud Zlate) a dat urmatoarea definitie personalitatii: „conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat.” Personaliatea nu este ceea ce cineva are, ci este perceptia altcuiva, a omului de stiinta. Astfel, personalitatea este un „construct”, ceva gandit dar care nu exista realmente.

Definitia data personalitatii de G. Allport este „esentialista”: „Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamnetul sau caracteristic”( Structura si dezvoltarea personalitatii). In aceasta definitie apar cateva concepte cheie: